12 definiții pentru strâmbătate strămbătate strânbătate strimbătate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRÂMBĂTÁTE, strâmbătăți, s. f. (Înv. și pop.) Nedreptate; p. ext. neadevăr, minciună. – Strâmb + suf. -ătate.

STRÂMBĂTÁTE, strâmbătăți, s. f. (Înv. și pop.) Nedreptate; p. ext. neadevăr, minciună. – Strâmb + suf. -ătate.

strâmbătate sf [At: (a. 1550) GCR I, 1/28 / V: (înv) ~răm~, ~rînb~, ~rim~ / Pl: ~tăți / E: strâmb + -ătate] (Îvp) 1 Nedreptate. 2 (Îlav) Cu (sau pe ori pre) ~ În mod nedrept Si: pe nedrept. 3 (Pop; îal) În mod fals.

strâmbătate f. fig. nedreptate.

strămbătate sf vz strâmbătate

strânbătate sf vz strâmbătate

strimbătate sf vz strâmbătate

STRÎMBĂTÁTE, strîmbătăți, s. f. (Astăzi rar) Nedreptate. Cum pămîntul își dă roada, așa muritorul să-și încheie munca, fără strîmbătate și șireclic. SADOVEANU, F. J. 343. Cu strîmbătatea treci gîrla cîteodată, dar în rîu te îneci cu siguranță, pe cînd cu dreptatea treci și marea. REBREANU, R. II 90. Izgonindu-i în totul sau chiar în parte de pe aceste pămînturi lucrate de ei sute de ani, stropite și rodite cu sudoarea, ba chiar adesea și cu sîngele lor, am face cea mai mare strîmbătate a secolului. KOGĂLNICEANU, S. A. 136. Cruzimile turcilor trecuseră peste măsură, în vreme ce covîrșirea strîmbătăților suferite sleiseră răbdarea împilaților. BĂLCESCU, O. I 41.

strîmbătáte f. (d. strîmb). Nedreptate, injustiție: a face strîmbătățĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strâmbătáte (înv., pop.) s. f., g.-d. art. strâmbătắții; pl. strâmbătắți

strâmbătáte s. f., g.-d. art. strâmbătății; pl. strâmbătăți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRÂMBĂTÁTE s. v. inechitate, injustiție, nedreptate, neechitate, nejustiție.

strîmbătate s. v. INECHITATE. INJUSTIȚIE. NEDREPTATE. NEECHITATE. NEJUSTIȚIE.

Intrare: strâmbătate
strâmbătate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâmbătate
  • strâmbătatea
plural
  • strâmbătăți
  • strâmbătățile
genitiv-dativ singular
  • strâmbătăți
  • strâmbătății
plural
  • strâmbătăți
  • strâmbătăților
vocativ singular
plural
strămbătate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strânbătate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strimbătate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

strâmbătate strămbătate strânbătate strimbătate

  • exemple
    • Cum pămîntul își dă roada, așa muritorul să-și încheie munca, fără strîmbătate și șireclic. SADOVEANU, F. J. 343.
      surse: DLRLC
    • Cu strîmbătatea treci gîrla cîteodată, dar în rîu te îneci cu siguranță, pe cînd cu dreptatea treci și marea. REBREANU, R. II 90.
      surse: DLRLC
    • Izgonindu-i în totul sau chiar în parte de pe aceste pămînturi lucrate de ei sute de ani, stropite și rodite cu sudoarea, ba chiar adesea și cu sîngele lor, am face cea mai mare strîmbătate a secolului. KOGĂLNICEANU, S. A. 136.
      surse: DLRLC
    • Cruzimile turcilor trecuseră peste măsură, în vreme ce covîrșirea strîmbătăților suferite sleiseră răbdarea împilaților. BĂLCESCU, O. I 41.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Strâmb + sufix -ătate.
    surse: DEX '98 DEX '09