28 de definiții pentru strâjnic strașnică străjiac străjnec străjnic strâjiac strâjnec strâjniță strâșnic strejnică strijiac strijnec strijnic (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

strâjnic [At: FL. D. (1693), 72v/11 / V: (îrg) ~răj~, ~rejnică sf, ~rij~, (înv) ~răjiac, ~răjnec sm, (reg) ~rajnic sm, ~rașnică sf, ~răjâiac, ~răjuiac, ~rășnic, ~jâiac, ~jiac, ~nec sm, ~iță sf, ~ânjic, ~âsnic sm, ~âșnic, ~rijnec sm, ~rujâiac, ~rușnic sm, trujnică sf / Pl: ~ici, ~ice și ~ici sf / E: ns cf vsl стрижикъ] 1 smf (Îvp) Puiul (de sex masculin al) iepei a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, de la un an până la trei ani Vz cârlan, mânz, mânză, noaten, tretin. 2 sm (Zlg; rar) Berbec (1).

STRẤJNIC, -Ă, strâjnici, -ce, s. m. și f. (Înv. și reg.) Cal (sau iapă) între unu și trei ani, neînvățat la ham. – Slav (v. sl. strižĩnikŭ).

STRÂJNIC ~ci m. pop. Cal de la unu până la trei ani, neînvățat cu tracțiunea; mânzoc. /cf. sl. strižniku

strâjnic m. Mold. cârlan căruia s’a tuns coama. [Slav, STRIJĬNIKŬ, tuns].

strașnică sf vz strâjnic[1] corectată

  1. În original, tipărit: vz strâșnic, care te trimite la cuv. strâjnic, unde este consemnată varianta de față — LauraGellner

străjniac[1], sm vz strâjnic[2] corectată

  1. În definiția principală, această variantă nu este consemnată; posibil să fie vorba de varianta străjuiac, pentru care lipsește în MDA2 o referință încrucișată — LauraGellner
  2. În original, tipărit incorect: vz străjnic1 LauraGellner

străjnic[1] sm vz strâjnic[2] corectată

  1. În original, accentuat incorect: străjnic. O confirmă definiția principală și analogia cu celelalte variante ale cuvântului principal — LauraGellner
  2. În original, tipărit incorect: vz străjnic1 LauraGellner

strâjâiac, ~ă[1] smf vz strâjnic

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: străjâiac LauraGellner

strâjniță sf vz strâjnic

strâșnic2, ~ă smf vz strâjnic

strâșnic1 sn [At: LEXIC REG. II, 93 / Pl: ~ice / E: nct] (Mol) „Gaură făcută în butoi, ca să fermenteze mustul”.

strijiac[1], smf vz strâjnic

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

strijnic, ~ă smf vz strâjnic

arată toate definițiile

Intrare: strâjnic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâjnic
  • strâjnicul
  • strâjnicu‑
plural
  • strâjnici
  • strâjnicii
genitiv-dativ singular
  • strâjnic
  • strâjnicului
plural
  • strâjnici
  • strâjnicilor
vocativ singular
plural
strașnică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străjiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străjnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străjnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâjiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâjnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâjniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâșnic substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâșnic
  • strâșnicul
  • strâșnicu‑
plural
  • strâșnice
  • strâșnicele
genitiv-dativ singular
  • strâșnic
  • strâșnicului
plural
  • strâșnice
  • strâșnicelor
vocativ singular
plural
strejnică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strijiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strijnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strijnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)