2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STOS, stosuri, s. n. Numele unui joc de cărți. – Din pol. sztos, germ. Stoss.

STOS, stosuri, s. n. Numele unui joc de cărți. – Din pol. sztos, germ. Stoss.

STOS, stosuri, s. n. Numele unui joc de cărți. Catihetul, care făcea ziua noapte și noaptea zi jucînd stos, rar venea pe la școală. CREANGĂ, A. 81. La Paris... v-ați pus averea, tinerețele la stos. EMINESCU, O. I 151. Toderică, rămîind singur, a jucat stos după obicei cu vataful. NEGRUZZI, S. I 83.

stos n. joc nemțesc în cărți numit și faraon, introdus de ofițerii muscali în 1804. [Rus. ȘTOSŬ, lit. dătătură de noroc în jocul în cărți (din nemț. Stoss, joc de hazard)].

stos n., pl. urĭ (rus. štos, pol. sztos, d. germ. stoss, lovitură, adică „lovitură norocoasă”). Vechĭ. Rar azĭ. Un joc de cărțĭ cartoforesc introdus la noĭ de ofițeriĭ ruseștĭ de la 1804 în coace. V. faraon.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTOS s. v. brânci, ghiont, izbitură, îmbrânceală, îmbrâncitură, împinsătură, lovitură.

ștos s. v. BRÎNCI. GHIONT. IZBITURĂ. ÎMBRÎNCEALĂ. ÎMBRÎNCITURĂ. ÎMPINSĂTURĂ. LOVITURĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stos (-suri), s. f. – Un anumit tip de joc de cărți. Germ. Stoss „lovitură”, prin intermediul pol. sztos, rus. štos (Sanzewitsch 209). – Der. stosar, s. m. (jucător de stos).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștos, ștósuri, s.n. (reg.) 1. lovitură, izbitură; ghiont. 2. grămadă de scânduri.

Intrare: stos
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stos
  • stosul
  • stosu‑
plural
  • stosuri
  • stosurile
genitiv-dativ singular
  • stos
  • stosului
plural
  • stosuri
  • stosurilor
vocativ singular
plural
Intrare: ștos
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DAR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștos
  • ștosul
  • ștosu‑
plural
  • ștosuri
  • ștosurile
genitiv-dativ singular
  • ștos
  • ștosului
plural
  • ștosuri
  • ștosurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)