STOS, stosuri, s. n. Numele unui joc de cărți. Catihetul, care făcea ziua noapte și noaptea zi jucînd stos, rar venea pe la școală. CREANGĂ, A. 81. La Paris... v-ați pus averea, tinerețele la stos. EMINESCU, O. I 151. Toderică, rămîind singur, a jucat stos după obicei cu vataful. NEGRUZZI, S. I 83.