stoci [At: BIBLIA (1688), 365²/20 / V: (reg) ~orci, ~orsi, strorci, stroși / Pzi: ~cesc / E: vsl источити. Storci, pad stoarce] 1 vt (Înv; c. i. lichide aflate în recipiente sau în spații închise ori circumscrise) A stoarce (10). 2-3 vtr (Mol; d. organe sau părți ale corpului omenesc pline cu lichide sau substanțe, cu materii purulente etc.) A (se) goli (6). 4 vtf (Mol; d. organe sau părți ale corpului omenesc pline cu lichide sau substanțe, cu materii purulente etc.) A se dezumfla (2). 5 vt (Reg; fig; c. i. posibilități, capacități, disponibilități etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor sau pex oameni) A stoarce (25). 6 vt (Fig) A exploata la maximum. 7 vt (Reg; fig; c. i. terenuri, suprafețe agricole etc.; îf storci) A sărăci (6). 8 vt (Înv; fig; c. i. oameni, colectivități umane, ținuturi, țări etc.) A stoarce (21). 9 vt (Înv; fig; c. i. mijloace materiale, în special financiare, bogății naturale etc.) A stoarce (22). 10 vt (Olt; c. i. oameni; îf storci) A zdrobi.

storci v vz stoci

stors², ~oarsă a [At: EPISCUPESCU, PRACTICA 212/11 / Pl: ~rși, ~oarse / E: stoarce] 1 (D. legume, fructe etc.) Care a fost presat, strivit etc. cu mâinile, cu o mașină etc. pentru a extrage (o parte din) sucul pe care l-a conținut Si: tescuit (1), zdrobit, V presat². 2 (D. obiecte îmbibate cu apă sau cu lichid) Care a fost răsucit, presat etc. manual sau cu o mașină pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care l-a obținut. 3 (Rar; fig; d. față sau d. părți ale feței) Supt³ (1). 4 (Rar; fig; d. sol, terenuri, suprafețe agricole) Secătuit (11). 5 (Fig; d. posibilități, capacități disponibile etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor) Care a ajuns la capăt, la limită Si: epuizat (4), extenuat (1), frânt² (20), istovit, rupt², secat², secătuit, sleit, supt², trudit, vlăguit, zdrobit, (reg) batojit (2), tâhobit. 6 (D. oameni) Care a obosit peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.). 7 (Îvr) Forțat² (1).

storși^[1] v vz stoci

strorci v vz stoci

stroși¹ v vz stoci^[1] corectat(ă)

STOCI, stocesc, vb. IV. Tranz. A stoarce pentru a face să se scurgă conținutul; p. ext. a stoarce de vlagă, a secătui. Dar și de pîntecile meu cel stocit de apă încă îmi era milă. CREANGĂ, A. 68.

STORS², STOARSĂ, storși, stoarse, adj. (Despre lucruri) Strîns, presat sau strivit (pentru a face să iasă lichidul pe care îl conține). Rufe stoarse. ♦ Fig. Secătuit, golit. Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, V. 189. Coana Olimpia, stoarsă de oboseală, luă un scaun și se duse în balcon. BASSARABESCU, S. N. 178. E imposibil a specula asupra unui cuvînt stors de înțeles real. GHEREA, ST. CR. II 39.

A STOCI ~esc tranz. reg. A face să stocească. /<sl. istoțiti, stoci

A SE STOCI pers. 3 se ~ește intranz. reg. (despre recipiente) A se goli de lichid. /<sl. istoțiti, stoci

stocí v. Mold. 1. a stoarce o rană; 2. fig. a seca, a slei. [Rus. STOČITI, a uza măcinând, etc.].

stors a. 1. apăsat tare; 2. fig. secat de puteri. ║ n. acțiunea de a stoarce: storsul vinului.

stocésc v. tr. (vsl. istočiti, d. točiti, a vărsa, a abunda; rus. stočhĭ, a toci măcinînd, stocitĭ sea, a se uza, d. tocitĭ, a ascuți. V. tocesc). Est Rar. Scurg, storc: a stoci o lămîĭe, o țîță. Fig. Istovesc, storc de puterĭ. V. refl. Mă sug, mă strîng, scad (ca un om care a stat prea mult în apă și a flămînzit orĭ ca o bubă care începe să se vindece). Triv. Iron. (Cov.). Mă duc prea des la latrină: acesta se stocește toată ziŭa! – În vest storcesc (după storc).

storcésc, V. stocesc.

stoci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stocesc, 3 sg. stocește, imperf. 1 stoceam; conj. prez. 1 sg. să stocesc, 3 să stocească

stoci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stocesc, imperf. 3 sg. stocea; conj. prez. 3 să stocească

stoci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stocesc, imperf. 3 sg. stocea; conj. prez. 3 sg. și pl. stocească

STOCI vb. v. asupri, dezumfla, epuiza, exploata, extenua, frânge, istovi, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, seca, secătui, sfârși, slei, stoarce, tiraniza, urgisi, vlăgui, zdrobi.

STORS adj. 1. v. tescuit. 2. v. extenuat.

stoci vb. v. ASUPRI. DEZUMFLA. EPUIZA. EXPLOATA. EXTENUA. FRÎNGE. ISTOVI. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. SECA. SECĂTUI. SFÎRȘI. SLEI. STOARCE. TIRANIZA. URGISI. VLĂGUI. ZDROBI.

STORS adj. 1. presat, tescuit, zdrobit. (Struguri ~.) 2. epuizat, extenuat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrșit, sleit, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la antrenament.)

stoci (-cesc, – it), vb. – 1. A stoarce, a goli, mai ales o tumoare de puroi. – 2. A epuiza, a extenua. – Var. Trans. storci, Bucov. stopci. Sl. istociti (Tiktin), cf. toci.

stors, -oarsă, storși, -oarse adj. 1. (er.) epuizat sexual după mai multe orgasme. 2. falit, fără nici un ban.