stors², ~oarsă a [At: EPISCUPESCU, PRACTICA 212/11 / Pl: ~rși, ~oarse / E: stoarce] 1 (D. legume, fructe etc.) Care a fost presat, strivit etc. cu mâinile, cu o mașină etc. pentru a extrage (o parte din) sucul pe care l-a conținut Si: tescuit (1), zdrobit, V presat². 2 (D. obiecte îmbibate cu apă sau cu lichid) Care a fost răsucit, presat etc. manual sau cu o mașină pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care l-a obținut. 3 (Rar; fig; d. față sau d. părți ale feței) Supt³ (1). 4 (Rar; fig; d. sol, terenuri, suprafețe agricole) Secătuit (11). 5 (Fig; d. posibilități, capacități disponibile etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor) Care a ajuns la capăt, la limită Si: epuizat (4), extenuat (1), frânt² (20), istovit, rupt², secat², secătuit, sleit, supt², trudit, vlăguit, zdrobit, (reg) batojit (2), tâhobit. 6 (D. oameni) Care a obosit peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.). 7 (Îvr) Forțat² (1).

storși^[1] v vz stoci

STORS², STOÁRSĂ, storși, stoarse, adj. (Despre lucruri) Strîns, presat sau strivit (pentru a face să iasă lichidul pe care îl conține). Rufe stoarse. ♦ Fig. Secătuit, golit. Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, V. 189. Coana Olimpia, stoarsă de oboseală, luă un scaun și se duse în balcon. BASSARABESCU, S. N. 178. E imposibil a specula asupra unui cuvînt stors de înțeles real. GHEREA, ST. CR. II 39.

stors a. 1. apăsat tare; 2. fig. secat de puteri. ║ n. acțiunea de a stoarce: storsul vinului.

STORS adj. 1. v. tescuit. 2. v. extenuat.

STORS adj. 1. presat, tescuit, zdrobit. (Struguri ~.) 2. epuizat, extenuat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrșit, sleit, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la antrenament.)

stors, -oarsă, storși, -oarse adj. 1. (er.) epuizat sexual după mai multe orgasme. 2. falit, fără nici un ban.