stolnă sf [At: DL / Pl: ~ne / E: ns cf ger Stollen „galerie în mină”] Excavație orizontală sau puțin înclinată într-o mină, având ieșire directă la suprafața solului.

știoală sf vz știoalnă

știoalmă sf vz știoalnă

știoalnă sf [At: ISER / V: (reg) ~lă, ~Imă, ~ol~, ștol~ / Pl: ~ne, ~iolni / E: mg stolna, ucr штольня cf ger Stollen] 1 (Trs; Ban; mai ales îf știolnă) Galerie în mină. 2 (Ban; Trs) Mină (de aur). 3 (Reg; îf știolnă) Lutărie. 4 (Reg) Bulboană. 5 (Reg) Baltă provenită din oprirea unei ape curgătoare de către un obstacol natural sau artificial ori din apa de ploaie adunată într-o adâncitură a solului. 6 (Trs) Teren mlăștinos. 7 (Mol; Trs) Fântână nepietruită. 8 (Mol) Copcă (în gheață). 9 (Reg; fig; îf știolnă) Deșert (31) (la cal).

știolnă sf vz știoalnă

ștolnă sf vz știoalnă

STOLNĂ, stolne, s. f. Excavație orizontală sau puțin înclinată într-o mină, avînd o ieșire directă la suprafața solului.

ȘTIOALNĂ, știoalne, s. f. (Regional) Loc din albia unui rîu, unde apa e mai adîncă. Lipsea numai știoalna în care se scălda la Humulești. CĂLINESCU, I. C. 171. Se aruncă acolo unde e apa mai adîncă, bunăoară într-o bulboană sau știoalnă. MARIAN, INS. 58. Zvîrleam pietrele, pe rînd, în știoalna unde mă scăldam. CREANGĂ, A. 65. ♦ Baltă mocirloasă.

ȘTIOALNĂ ~e f. reg. 1) Băltoacă mocirloasă. 2) Loc mai adânc în albia unui râu sau a unui lac. [Sil. știoal-nă] /<ung. stolna, ucr. štolinja

știoalnă f. Mold. Tr. 1. fântână nepietruită; 2. loc mai adânc în albia unui râu: știoalna unde mă scăldam CR. [Ung. STOLNA (din nemț. Stollen)].

ștĭoálnă, ștĭobîlc, ștĭoldíc, ștĭólnă, V. șteo-.

stolnă s. f., g.-d. art. stolnei; pl. stolne

știoalnă (reg.) (desp. știoal-) s. f., g.-d. art. știoalnei; pl. știoalne

stolnă s. f., g.-d. art. stolnei; pl. stolne

știoalnă (reg.) (știoal-) s. f., g.-d. art. știoalnei; pl. știoalne

stolnă s. f., g.-d. art. stolnei; pl. stolne

știoalnă s. f.(sil. știoal-), g.-d. art. știoalnei; pl. știoalne

știoalnă (-ne), s. f. – 1. Baltă, bulboană. – 2. Galerie de mină. – Var. știolnă. Germ. Stollen, prin intermediul mag. stolna, rut. štolnja (Drăganu, Dacor., III, 709).

ȘTIOALNĂ s. v. bulboacă, bulboană, copcă, galerie, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

știoalnă s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. COPCĂ. GALERIE. OCHI. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.

știoalnă, știoalne, s.f. (reg.) 1. baltă mocirloasă. 2. bulboană; loc mai adânc în albia unui râu, bun de scăldat. 3. groapă cu apă; gropan. 4. galerie în mină. 5. mină (de aur). 6. (în forma: știolnă) lutărie. 7. teren mlăștinos. 8. fântână nepietruită. 9. copcă în gheață. 10. (în forma: știolnă) deșert (gol) la cal.

stólnă, stolne, s.f. Galerie principală în exploatările miniere: „…copaci tari și copaci mari trebuitori pentru a face stolne, hrube și clădiri…” (Monografia, 1972: 522; doc. din 1347). – Et. nec. (DEX).