ȘTIOALNĂ, știoalne, s. f. (Regional) Loc din albia unui rîu, unde apa e mai adîncă. Lipsea numai știoalna în care se scălda la Humulești. CĂLINESCU, I. C. 171. Se aruncă acolo unde e apa mai adîncă, bunăoară într-o bulboană sau știoalnă. MARIAN, INS. 58. Zvîrleam pietrele, pe rînd, în știoalna unde mă scăldam. CREANGĂ, A. 65. ♦ Baltă mocirloasă.