STOICHIOMETRIE s. f. Ramură a chimiei care studiază raporturile cantitative dintre elemente, în combinații sau în reacții. [Pr.: -chi-o-. – Var.: stoechiometrie s. f.] – Din fr. stoechiométrie.

stoichiometrie sf vz stoechiometrie

STOICHIOMETRIE s. f. v. stoechiometrie.

STOICHIOMETRIE s. f. Parte a chimiei care studiază raporturile cantitative dintre substanțele care se combină între ele sau care intră într-o reacție chimică.

STOICHIOMETRIE s.f. v. stechiometrie.

STOICHIOMETRIE s. f. parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care intră în compoziția elementelor. (< fr. stoichiométrie)

STOECHIOMETRIE s. f. v. stoichiometrie.

stoechiometrie sf [At: LTR² / P: ~chi-o~ / V: (iuz) ~oich~ / Pl: ~ii / E: fr stoechiometrie, eg stoichiometry] Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care se combină între ele sau care intră într-o reacție chimică.

STOECHIOMETRIE s. f. Ramură a chimiei care studiază raporturile cantitative dintre elemente, în combinații sau în reacții. [Pr.: -chi-o-. – Var.: stoichiometrie s. f.] – Din fr. stoechiométrie.

STECHIOMETRIE s.f. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care intră în compoziția elementelor. [Pron. -chi-o-, gen. -iei, var. stoechiometrie, stoichiometrie s.f. / < fr. stoechiométrie, cf. gr. stoicheion – element, metron – măsură].

STOECHIOMETRIE s.f. v. stechiometrie.

stoichiometrie (desp. stoi-chi-o-me-tri-) s. f., art. stoichiometria, g.-d. stoichiometrii, art. stoichiometriei

stoichiometrie (stoi-chi-o-me-tri-) s. f., art. stoichiometria, g.-d. stoichiometrii, art. stoichiometriei

stoichiometrie s. f. (sil. stoi-chi-o-, -tri-), art. stoichiometria, g.-d. stoichiometrii, art. stoichiometriei

STOICHIO- (STECHIO-, STOECHIO-) „corp, element”. ◊ gr. stoikheion „element” > fr. stoichio-, stoechio- și stéchio-, it. stechio-, engl. stoichio- și stoechio-, germ. stöchio- > rom. stoichio-, stechio- și stoechio-. □ ~logie (stechiologie, stoechinologie) (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază raporturile dintre volumele și greutățile corpurilor; ~metrie (stechiometrie, stoechiometrie) (v. -metrie₁), s. f., parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care intră în compoziția elementelor.