15 definiții pentru stoichiometrie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STOICHIOMETRÍE s. f. Ramură a chimiei care studiază raporturile cantitative dintre elemente, în combinații sau în reacții. [Pr.: -chi-o-.Var.: stoechiometríe s. f.] – Din fr. stoechiométrie.

stoichiometrie sf vz stoechiometrie

STOICHIOMETRÍE s. f. v. stoechiometrie.

STOICHIOMETRÍE s. f. Parte a chimiei care studiază raporturile cantitative dintre substanțele care se combină între ele sau care intră într-o reacție chimică.

STOICHIOMETRÍE s.f. v. stechiometrie.

STOICHIOMETRÍE s. f. parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care intră în compoziția elementelor. (< fr. stoichiométrie)

STOECHIOMÉTRIE s. f. v. stoichiometrie.

stoechiometrie sf [At: LTR2 / P: ~chi-o~ / V: (iuz) ~oich~ / Pl: ~ii / E: fr stoechiometrie, eg stoichiometry] Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care se combină între ele sau care intră într-o reacție chimică.

STOECHIOMETRÍE s. f. Ramură a chimiei care studiază raporturile cantitative dintre elemente, în combinații sau în reacții. [Pr.: -chi-o-.Var.: stoichiometríe s. f.] – Din fr. stoechiométrie.

STECHIOMETRÍE s.f. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care intră în compoziția elementelor. [Pron. -chi-o-, gen. -iei, var. stoechiometrie, stoichiometrie s.f. / < fr. stoechiométrie, cf. gr. stoicheion – element, metron – măsură].

STOECHIOMETRÍE s.f. v. stechiometrie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stoichiometrie (desp. stoi-chi-o-me-tri-) s. f., art. stoichiometria, g.-d. stoichiometrii, art. stoichiometriei

stoichiometrie (stoi-chi-o-me-tri-) s. f., art. stoichiometria, g.-d. stoichiometrii, art. stoichiometriei

stoichiometríe s. f. (sil. stoi-chi-o-, -tri-), art. stoichiometría, g.-d. stoichiometríi, art. stoichiometríei

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

STOICHIO- (STECHIO-, STOECHIO-) „corp, element”. ◊ gr. stoikheion „element” > fr. stoichio-, stoechio- și stéchio-, it. stechio-, engl. stoichio- și stoechio-, germ. stöchio- > rom. stoichio-, stechio- și stoechio-.~logie (stechiologie, stoechinologie) (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază raporturile dintre volumele și greutățile corpurilor; ~metrie (stechiometrie, stoechiometrie) (v. -metrie1), s. f., parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care intră în compoziția elementelor.

Intrare: stoichiometrie
  • silabație: stoi-chi-o-me-tri-e info
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stoichiometrie
  • stoichiometria
plural
genitiv-dativ singular
  • stoichiometrii
  • stoichiometriei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stoechiometrie
  • stoechiometria
plural
genitiv-dativ singular
  • stoechiometrii
  • stoechiometriei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stechiometrie
  • stechiometria
plural
genitiv-dativ singular
  • stechiometrii
  • stechiometriei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stoichiometriesubstantiv feminin

  • 1. Ramură a chimiei care studiază raporturile cantitative dintre elemente, în combinații sau în reacții. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.