17 definiții pentru stipulație stipulațiune stipulățiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STIPULÁȚIE, stipulații, s. f. (Jur.) Prevedere, clauză menționată într-un act sau într-un contract. – Din fr. stipulation, lat. stipulatio.

STIPULÁȚIE, stipulații, s. f. (Jur.) Prevedere, clauză menționată într-un act sau într-un contract. – Din fr. stipulation, lat. stipulatio.

stipulație sf [At: AR (1829), 1701/5 / V: (înv) ~iune, ~lățiune / Pl: ~ii / E: lat stipulatio, fr stipulation] 1 (Iuz) Stipulare. 2 (Pex) Actul în care este cuprinsă stipulația (1).

STIPULÁȚIE, stipulații, s. f. (Jur.) Prevedere, clauză, învoială menționată într-un act scris. – Variantă: (învechit) stipulațiúne (GHICA, S. 28) s. f.

STIPULÁȚIE s.n. Stipulare, prevedere, clauză introdusă într-un contract. [Gen. -iei, var. stipulațiune s.f. / cf. fr. stipulation, lat. stipulatio].

STIPULÁȚIE s. n. (jur.) prevedere, clauză introdusă într-un contract, tratat etc. (< fr. stipulation, lat. stipulatio)

STIPULÁȚIE ~i f. Condiție deosebită prevăzută într-un act juridic; clauză contractuală. [G.-D. stipulației] /<lat. stipulatio, ~onis, fr. stipulation

stipulațiune sf vz stipulație

stipulățiune sf vz stipulație

STIPULAȚIÚNE s. f. v. stipulație.

STIPULAȚIÚNE s.f. v. stipulație.

stipulați(un)e f. clauze, condițiuni enunțate într’un contract.

*stipulațiúne f. (lat. stipulátio, -ónis). Acțiunea de a stipula. Lucru stipulat, clauză. – Și -ație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stipuláție (-ți-e) s. f., art. stipuláția (-ți-a), g.-d. art. stipuláției; pl. stipuláții, art. stipuláțiile (-ți-i-)

stipuláție s. f. (sil. -ți-e), art. stipuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. stipuláției; pl. stipuláții, art. stipuláțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STIPULÁȚIE s. v. clauză.

STIPULAȚIE s. (JUR.) clauză, condiție, dispoziție, prevedere, punct, stipulare, termen, (înv. și pop.) tocmeală, (înv.) șart. (~ dintr-o convenție.)

Intrare: stipulație
stipulație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stipulație
  • stipulația
plural
  • stipulații
  • stipulațiile
genitiv-dativ singular
  • stipulații
  • stipulației
plural
  • stipulații
  • stipulațiilor
vocativ singular
plural
stipulațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stipulațiune
  • stipulațiunea
plural
  • stipulațiuni
  • stipulațiunile
genitiv-dativ singular
  • stipulațiuni
  • stipulațiunii
plural
  • stipulațiuni
  • stipulațiunilor
vocativ singular
plural
stipulățiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.