2 intrări

27 de definiții

din care

Explicative DEX

STINGHERIRE, stingheriri, s. f. Acțiunea de a stingheri și rezultatul ei. – V. stingheri.

stingherire sf [At: I. IONESCU, D. 311 / Pl: ~ri / E: stingheri] Stinghereală (1).

STINGHERIRE, stingheriri, s. f. (Rar) Acțiunea de a stingheri și rezultatul ei. – V. stingheri.

STINGHERIRE, stingheriri, s. f. Acțiunea de a stingheri; stînjenire, deranjare. Locuitorii au fost siliți să reclame, și cu aceste nemulțămiri să se aducă stingheriri nu numai în lucrările lor, dar chiar și în acele ale proprietarilor. I. IONESCU, D. 191. Auzind aceasta, netrebnica de maică s-au bucurat foarte, socotind că în chipul acesta se va putea curăți mai lesne de ficior și va trăi apoi fără stingherire în dezmierdare cu zmăul. SBIERA, P. 24.

STINGHERI, stingheresc, vb. IV. Tranz. A împiedica pe cineva să lucreze, să acționeze, să se manifeste sau să se odihnească în bune condiții; a stânjeni, încurca, a incomoda, a deranja. – Din stingher.

STINGHERI, stingheresc, vb. IV. Tranz. A împiedica pe cineva să lucreze, să acționeze, să se manifeste sau să se odihnească în bune condiții; a stânjeni, încurca, a incomoda, a deranja. – Din stingher.

stengheri v vz stingheri

stingeri v vz stingheri

stingheri [At: IST. AM. 26v/13 / V: (îvr) sten~, ~geri, (reg) stân~, ~ghiri / Pzi: ~resc / E: stingher] 1-2 vtr (Subiectul sau complementul indică oameni sau manifestări ale lor) A nu lăsa să acționeze, să se desfășoare în voie, în mod firesc etc. Si: a deranja (4), a incomoda, a împiedica, a încurca, a jena, a stânjeni1 (1), a supăra, a tulbura, (liv) a conturba (1-2), a inoportuna, (rar) a sinchisi, (îvp) a sminti, (pop) a zăticni, (îvr) a strâmtora (2), (reg) a zăhăi. 3 vt (Pop) A despărți (4).

stinghiri v vz stingheri

STINGHERI, stingheresc, vb. IV. Tranz. A împiedica pe cineva să facă ceva, a nu lăsa pe cineva să lucreze, să se odihnească în liniște, a nu-i da cuiva pace; a stînjeni, a deranja. Să mă ierți, prietene, că te-am stingherit de la îndeletnicirile tale. GANE, N. III 142. Toate acestea n-au îngrozit pe voinic, nici nu l-au stingherit din citire. SBIERA, P. 153. A! tîlharule, vii sus de stingherești fata de la gherghef? ALECSANDRI, T. I. 338. ◊ Refl. Fiecare-și urmă, fără să se stingherească, treaba începută. HOGAȘ, M. N. 190. – Variantă: stinghiri (ISPIRESCU, L. 368, ALECSANDRI, T. I 252) vb. IV.

STINGHIRI vb. IV v. stingheri.

A SE STINGHERI mă ~esc intranz. (despre persoane) A fi stingher; a avea timiditate sau emoție; a se rușina; a se sfii; a se jena; a se stânjeni; a se intimida. /Din stingher

A STINGHERI ~esc tranz. (persoane) A face să se stingherească; a face să fie stingher; a incomoda; a stânjeni; a jena. /Din stingher

stingherì v. a deranja, a opri de a face: de ce vă stingheriți din lucru? ISP. [stingherì e o disimilațiune din stângânì].

stingherésc V. stînjinesc.

stînjinésc și (rar) stîngănésc v. tr. (vsl. sŭ-tengnonti, a întinde, a strînge, a comprima, și sŭtenžiti, a contrage. V. tînjală). Deranjez, încurc, turbur: a stînjini pe cineva din lucru. – Și stingheresc (vest) și stinghiresc (est). La Bârb. Ind. 251 înstîngănesc (vsl. vùstengnonti).

Ortografice DOOM

stingherire s. f., g.-d. art. stingheririi; pl. stingheriri

stingherire s. f., g.-d. art. stingheririi; pl. stingheriri

stingherire s. f., g.-d. art. stingheririi; pl. stingheriri

stingheri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stingheresc, 3 sg. stingherește, imperf. 1 stingheream; conj. prez. 1 sg. să stingheresc, 3 să stingherească

stingheri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stingheresc, imperf. 3 sg. stingherea; conj. prez. 3 să stingherească

stingheri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stingheresc, imperf. 3 sg. stingherea; conj. prez. 3 sg. și pl. stingherească

stingheresc, -ream 1 imp.

Sinonime

STINGHERIRE s. deranjare, incomodare, jenare, stinghereală, stânjeneală, stânjenire, tulburare, (livr.) conturbare, (pop.) zăticnire. (~ cuiva de la lucru.)

STINGHERIRE s. deranjare, incomodare, jenare, stinghereală, stînjeneală, stînjenire, tulburare, (livr.) conturbare, (pop.) zăticnire. (~ cuiva de la lucru.)

STINGHERI vb. 1. a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a stânjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru.) 2. a împiedica, a jena, a stânjeni. (Îl ~ în mișcări.)

STINGHERI vb. 1. a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a stînjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru.) 2. a împiedica, a jena, a stînjeni. (Îl ~ în mișcări.)

Intrare: stingherire
stingherire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stingherire
  • stingherirea
plural
  • stingheriri
  • stingheririle
genitiv-dativ singular
  • stingheriri
  • stingheririi
plural
  • stingheriri
  • stingheririlor
vocativ singular
plural
Intrare: stingheri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stingheri
  • stingherire
  • stingherit
  • stingheritu‑
  • stingherind
  • stingherindu‑
singular plural
  • stingherește
  • stingheriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stingheresc
(să)
  • stingheresc
  • stingheream
  • stingherii
  • stingherisem
a II-a (tu)
  • stingherești
(să)
  • stingherești
  • stinghereai
  • stingheriși
  • stingheriseși
a III-a (el, ea)
  • stingherește
(să)
  • stingherească
  • stingherea
  • stingheri
  • stingherise
plural I (noi)
  • stingherim
(să)
  • stingherim
  • stingheream
  • stingherirăm
  • stingheriserăm
  • stingherisem
a II-a (voi)
  • stingheriți
(să)
  • stingheriți
  • stinghereați
  • stingherirăți
  • stingheriserăți
  • stingheriseți
a III-a (ei, ele)
  • stingheresc
(să)
  • stingherească
  • stinghereau
  • stingheri
  • stingheriseră
stengheri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stingeri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stinghiri
  • stinghirire
  • stinghirit
  • stinghiritu‑
  • stinghirind
  • stinghirindu‑
singular plural
  • stinghirește
  • stinghiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stinghiresc
(să)
  • stinghiresc
  • stinghiream
  • stinghirii
  • stinghirisem
a II-a (tu)
  • stinghirești
(să)
  • stinghirești
  • stinghireai
  • stinghiriși
  • stinghiriseși
a III-a (el, ea)
  • stinghirește
(să)
  • stinghirească
  • stinghirea
  • stinghiri
  • stinghirise
plural I (noi)
  • stinghirim
(să)
  • stinghirim
  • stinghiream
  • stinghirirăm
  • stinghiriserăm
  • stinghirisem
a II-a (voi)
  • stinghiriți
(să)
  • stinghiriți
  • stinghireați
  • stinghirirăți
  • stinghiriserăți
  • stinghiriseți
a III-a (ei, ele)
  • stinghiresc
(să)
  • stinghirească
  • stinghireau
  • stinghiri
  • stinghiriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stingherire, stingheririsubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a stingheri și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Locuitorii au fost siliți să reclame, și cu aceste nemulțămiri să se aducă stingheriri nu numai în lucrările lor, dar chiar și în acele ale proprietarilor. I. IONESCU, D. 191. DLRLC
    • format_quote Auzind aceasta, netrebnica de maică s-au bucurat foarte, socotind că în chipul acesta se va putea curăți mai lesne de ficior și va trăi apoi fără stingherire în dezmierdare cu zmăul. SBIERA, P. 24. DLRLC
etimologie:
  • vezi stingheri DEX '98 DEX '09

stingheri, stingherescverb

  • 1. A împiedica pe cineva să lucreze, să acționeze, să se manifeste sau să se odihnească în bune condiții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să mă ierți, prietene, că te-am stingherit de la îndeletnicirile tale. GANE, N. III 142. DLRLC
    • format_quote Toate acestea n-au îngrozit pe voinic, nici nu l-au stingherit din citire. SBIERA, P. 153. DLRLC
    • format_quote A! tîlharule, vii sus de stingherești fata de la gherghef? ALECSANDRI, T. I. 338. DLRLC
    • format_quote reflexiv Fiecare-și urmă, fără să se stingherească, treaba începută. HOGAȘ, M. N. 190. DLRLC
etimologie:
  • stingher DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.