opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STIGMĂ, stigme, s. f. (Biol.) Organit fotosensibil al flagelatelor, în formă de pată roșie lângă corpusculul bazal, care servește la orientarea animalului spre lumina cea mai potrivită. – Din lat., fr. stigma.

STIGMĂ, stigme, s. f. (Biol.) Organit fotosensibil al flagelatelor, în formă de pată roșie lângă corpusculul bazal, care servește la orientarea animalului spre lumina cea mai potrivită. – Din lat., fr. stigma.

STIGMĂ s.f. (Zool.) 1. Organit specializat pentru recepționarea excitațiilor luminoase, la protozoare. 2. Stigmat (2, 3). [< fr., it., lat., gr. stigma].

STIGMĂ1 s. f. 1. organit specializat pentru receptarea excitațiilor luminoase, la protozoare. 2. stigmat (3, 4). (< fr., lat. stigma)

-STIGMĂ2 elem. stigmati-.

STIGMATI-/STIGMATO-, -STIGMĂ elem. „stigmat”. (< fr. stigmati-, stigmato-, -stigma, cf. lat. stigma, -atis)

STIGMATO- elem. stigmati-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+stigmă s. f., g.-d. art. stigmei; pl. stigme

stigmă s. f., pl. stigme

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-STIGMĂ „semn, pată”. ◊ gr. stigma „pată, semn” > fr. -stigma, engl. id. > rom. -stigmă.

STIGMATI- „stigmat”. ◊ L. tz. stigma, atis „urmă, pată” > fr. stigmati-, engl. id., > rom. stigmati-. □ ~fer (v. -fer), adj., care poartă stigmate; ~form (v. -form), adj., în formă de stigmat.

STIGMATO- „stigmat”. ◊ gr. stigma, atos „semn, pată, marcă” > fr. stigmato-, germ. id., engl. id. > rom. stigmato-. □ ~for (v. -for), adj., s. n., 1. adj., Care poartă stigmate. 2. s. n., Parte terminală a stilului care poartă stigmatele; ~id (v. -id), adj., cu aspect de stigmat; ~nomiu (v. -nomiu), s. n., cavitate în formă de pete produsă, prin roadere, în parenchimul vegetal, de către larvele unor insecte; ~stegiu (v. -stegiu), s. n., tegument al stigmatului.

Intrare: stigmă (s.f.)
stigmă1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stigmă
  • stigma
plural
  • stigme
  • stigmele
genitiv-dativ singular
  • stigme
  • stigmei
plural
  • stigme
  • stigmelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: stigmati
prefix (I7-P)
  • stigmati
stigmă2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • stigmă
prefix (I7-P)
  • stigmato
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stigmă, stigmesubstantiv feminin

biologie
  • 1. Organit fotosensibil al flagelatelor, în formă de pată roșie lângă corpusculul bazal, care servește la orientarea animalului spre lumina cea mai potrivită. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Stigmat. DN
    sinonime: stigmat
  • 3. Stigmat. DN
    sinonime: stigmat
etimologie:

stigmatielement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „stigmat”. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.