stetoscopie sf [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: fr stéthoscopie] Examen medical al unor organe interne cu ajutorul stetoscopului.

STETOSCOPIE s. f. Examinarea plămînilor și a inimii cu ajutorul stetoscopului.

STETOSCOPIE s.f. Examen al plămînilor și al inimii cu ajutorul stetoscopului. [Gen. -iei. / < fr. stéthoscopie].

STETOSCOPIE s. f. examen al plămânilor și al inimii cu stetoscopul (1). (< fr. stéthoscopie)

STETOSCOPIE f. Procedeu de auscultare a plămânilor, inimii etc. cu ajutorul stetoscopului. /<fr. stethoscopie

stetoscopie (desp. -tos-co-/-to-sco-) s. f., art. stetoscopia, g.-d. stetoscopii, art. stetoscopiei

!stetoscopie (-tos-co-/-to-sco-) s. f., art. stetoscopia, g.-d. stetoscopii, art. stetoscopiei

stetoscopie s. f. (sil. mf. -sco-), art. stetoscopia, g.-d. art. stetoscopiei; pl. stetoscopii

STETO- „piept, cutie toracică”. ◊ gr. stethos „cutie, torace” > fr. stetho-, germ. id., engl. id., it. steto- > rom. steto-. □ ~graf (v. -graf), s. n., instrument medical care înregistrează mișcările toracelui în timpul respirației; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument medical pentru măsurarea conturului toracic; ~scop (v. -scop), s. n., instrument acustic cu ajutorul căruia se pot percepe mai puternic zgomotele respirației și bătăile inimii; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen al plămînilor și al inimii cu ajutorul stetoscopului.