STEGOZAUR, stegozauri, s. m. (La pl.) Gen de reptile gigantice fosile cu capul foarte mic, cu o creastă compusă din două serii de plăci verticale osoase pe spate și cu două serii de spini pe coadă (Stegosaurus); (și la sg.) reptilă din acest gen. – Din fr. stégosaure.

stegozaur sm [At: LTR² / P: ~za-ur / Pl: ~i / E: fr stégosaure] 1 (Lpl) Gen de reptile gigantice din ordinul dinozaurilor, cu capul mic, cu o creastă alcătuită din două serii de plăci verticale osoase pe spate și cu două șiruri de spini pe coadă. 2 (Lsg) Reptilă din genul stegozaur (1).

STEGOZAUR, stegozauri, s. m. (La pl.) Gen de reptile gigante fosile cu capul foarte mic, cu o creastă compusă din două serii de plăci verticale osoase pe spate și cu două serii de spini pe coadă (Stegosaurus); (și la sg.) reptilă din acest gen. – Din fr. stégosaure.

STEGOZAUR s.m. Reptilă erbivoră uriașă fosilă din mezozoic, care avea pe spate niște plăci osoase ascuțite. [Pron. -za-ur. / < fr. stégosaure, cf. gr. stegos – acoperiș, sauros – șopîrlă].

STEGOZAUR s. m. dinozaurian erbivor fosil, cu capul foarte mic în raport cu trunchiul și cu membrele anterioare mai scurte, pe partea dorsală având două rânduri de plăci osoare triunghiulare. (< fr. stégosaure)

STEGOZAUR ~i m. (nume generic) Reptilă fosilă uriașă, cu o creastă de plăci osoase pe spate și cu spini pe coadă. /<fr. stégosaure

stegozaur (desp. -za-ur) s. m., pl. stegozauri

stegozaur (-za-ur) s. m., pl. stegozauri

stegozaur s. m. (sil. -za-ur), pl. stegozauri

STEGO- „acoperiș, armură”. ◊ gr. stegos „acoperiș” > fr. stégo-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. stego-. □ ~carp (v. -carp), s. n., capsulă a briofitelor, care prezintă atît opercul cît și peristom; ~cefali (v. -cefal), s. m. pl., ordin de amfibieni primitivi fosili care au trăit din devonian pînă în triasic, avînd corpul acoperit cu plăci osoase groase; ~zaur (v. -zaur), s. m., reptilă erbivoră uriașă fosilă, din mezozoic, care avea o armură dorsală osoasă.