stearină sf [At: (1849) DOC. EC. 957 / V: (înv) ~rin, sterin sn / P: ste-a~ / Pl: ? / E: fr stéarine, ger stearin] 1 Denumire comercială a acidului stearic tehnic impurificat cu acid palmitic, oleic etc. și a unor compuși ai lui. 2 Nume generic pentru glicerinele acidului stearic.

STEARINĂ s. f. 1. Substanță constînd dintr-un amestec de acid stearic cu acid palmitic, obținută din unele grăsimi solide și întrebuințată la fabricarea lumînărilor. Deschise caietul de versuri... ale cărui scoarțe vinete, pătate de stearină, îi aduceau aminte nopți de neodihnă. VLAHUȚĂ, O. A. III 75. 2. Ester al acidului stearic, care intră în componența grăsimilor animale și vegetale.

STEARINĂ s.f. Substanță solidă, albă, constituită dintr-un amestec de acid stearic și acid palmitic. ♦ Nume dat în comerț acidului stearic. [< fr. stéarine].

STEARINĂ s. f. 1. acid stearic al glicerinei. 2. corp gras constituit în principal din grăsimi animale. (< fr. stéarine)

STEARINĂ f. 1) Substanță solidă de culoare albă sau gălbuie, obținută pe cale industrială, având diferite întrebuințări (la fabricarea lumânărilor, săpunului, hârtiei, în industria textilă etc.). 2) pop. Acid stearic. 3) Component principal al grăsimilor animale și vegetale. [G.-D. stearinei; Sil. ste-a-] /<fr. stéarine, germ. Stearit

stearină f. substanță solidă extrasă din grăsimea oilor, o combinațiune de acid stearic și de glicerină.

*stearină f., pl. e (d. vgr. stéar, seŭ). Chim. Principiu corpurilor grase, care nu se topește la temperatura ordinară (A fost descoperit de francejiĭ Chevreul și Gay Lussac, care, în Aŭgust 1823, aŭ dat lumiĭ primele luminărĭ de stearină). V. spermanțetă și parafină.

stearin sn vz stearină

sterin sn vz stearină

stearină (desp. ste-a-) s. f., g.-d. art. stearinei

stearină (ste-a-) s. f., g.-d. art. stearinei

stearină s. f. (sil. ste-a-), g.-d. art. stearinei

stearină (e-a)

stearină sg.