STAVRID, stavrizi, s. m. Mic pește răpitor marin, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi mărunți și având linia laterală cu o curbură la jumătatea ei (Trachurus ponticus). – Din ngr. stavrídhi.

stavrid sm [At: TDRG / V: ~ă, ~ie sf / Pl: ~izi / E: ngr σταυρίδι] Specie de pește teleostean răpitor, lung de 13-15 cm, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi mărunți și mici plăcuțe cornoase, care în partea posterioară formează o creastă ascuțită, cu linia laterală având o curbă la jumătate și cu gura mare, prevăzută cu numeroși dinți (Trachurus mediterraneus ponticus).

STAVRID, stavrizi, s. m. Mic pește răpitor de mare, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi mărunți și având linia laterală cu o curbură la jumătatea ei (Trachurus ponticus). – Din ngr. stavrídhi.

STAVRID, stavrizi, s. m. (Mai ales la pl.) Mic pește de mare care seamănă cu o scrumbie (Trachurus trachurus). – Variantă: stavridă, stavride (ANTIPA, P. 418), s. f.

STAVRID ~zi m. Pește marin răpitor de talie mică, cu gura mare, prevăzută cu numeroși dinți, având pe laturi o dungă longitudinală cu solzi ascuțiți. [Sil. sta-vrid] /<ngr. stavrídi

stavrid m. (ngr. stavridi). Dobr. Un fel de scrumbie marină maĭ mică (caranx trachúrus). V. guvid și stridie.

stavridă sf vz stavrid

stavridie sf vz stavrid

STAVRIDĂ s. f. v. stavrid.

stavrid (desp. sta-vrid) s. m., pl. stavrizi

stavrid (sta-vrid) s. m., pl. stavrizi

stavrid s. m. (sil. -vrid), pl. stavrizi

stavrizi (pl.)

stavridă (-de), s. f. – Pește de mare (Trachurus trachurus). Ngr. σταυρίδι, de la σταυρός „cruce” (Candrea). La aceeași familie aparțin stavrofor, s. m. (titlu onorific al clericilor ortodocși), din gr. σταυροφόρος; stavrofilax, s. m. (titlu onorific), din gr. σταυροφύλάξ; stavropighie, s. f. (slujbă cu ocazia instalării unei cruci trimise de patriarh într-un loc în care urmează să se ridice o casă de rugăciuni însăși; actul patriarhal care aprobă construirea sfîntului lăcaș), din gr. σταυροπήγιον.