9 definiții pentru stator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STATÓR, statoare, s. n. Parte a unei mașini de forță (generatoare sau motoare) care este imobilă în timpul funcționării mașinii, fiind solidarizată cu carcasa mașinii sau constituind însăși carcasa. – Din fr. stator, germ. Stator.

STATÓR, statoare, s. n. Parte a unei mașini de forță (generatoare sau motoare) care este imobilă în timpul funcționării mașinii, fiind solidarizată cu carcasa mașinii sau constituind însăși carcasa. – Din fr. stator, germ. Stator.

STATÓR, statoare, s. n. Partea unei mașini de forță (generatoare sau motoare) care este imobilă în timpul serviciului și care este solidarizată cu carcasa mașinii.

STATÓR s.n. Partea fixă a unei mașini de forță înăuntrul căreia se învârtește rotorul. [< fr. stator].

STATÓR s. n. partea fixă a unei mașini de forță, înăuntrul căreia se învârtește rotorul. (< fr. stator, germ. Stator)

STATÓR ~oáre n. tehn. Parte a unei mașini de forță motoare sau generatoare (înăuntrul căreia se învârtește un rotor). /<fr. stator, germ. Stator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

statór s. n., pl. statoáre

statór s. n., pl. statoáre


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Stator, denumire purtată de Iupiter în mitologia romană pentru faptul că o dată, de mult, pe vremea lui Romulus, a stăvilit un atac al romanilor împotriva sabinilor.

Intrare: stator
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stator
  • statorul
  • statoru‑
plural
  • statoare
  • statoarele
genitiv-dativ singular
  • stator
  • statorului
plural
  • statoare
  • statoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)