8 definiții pentru standoală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STANDOÁLĂ, standoale, s. f. (Reg.) Hambar, coșar în care se păstrează grânele. – Din ucr. stodola.

STANDOÁLĂ, standoale, s. f. (Reg.) Hambar, coșar în care se păstrează grânele. – Din ucr. stodola.

STANDOÁLĂ, standoale, s. f. (Mold., Bucov.) Hambar în care se păstrează grînele. M-oi duce într-o noapte la Forăști, la standoale, unde țin ciocoii grîul, și dau foc. SADOVEANU, N. F. 50. În fundul livezii boierești, în partea standoalelor, era și bojdeuca mea. ȘEZ. I 147. – Variante: (Mold.) stadoálă, stodólă (La TDRG, KOGĂLNICEANU, S. 191) s. f.

standoală f. Mold. locul unde se află mai multe coșare sau hambare (pe moșiile cele mari). [Și stodoală = slav. STODOLA, grânar].

standoálă V. stodoală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

standoálă (reg.) s. f., g.-d. art. standoálei; pl. standoále

standoálă s. f., g.-d. art. standoálei; pl. standoále


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

standoálă (-le), s. f. – (Mold.) Hambar, coșar. – Var. stodo(a)lă. Germ. Stadel, prin intermediul pol., rut. stodola (Tiktin).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

standoálă, standoále, s.f. (reg.) 1. coșar în care se păstrează grânele; hambar, șură. 2. loc unde se află mai multe coșare sau hambare. 3. arie.

Intrare: standoală
standoală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • standoa
  • standoala
plural
  • standoale
  • standoalele
genitiv-dativ singular
  • standoale
  • standoalei
plural
  • standoale
  • standoalelor
vocativ singular
plural