opțiuni
  • info
2 intrări
29 de definiții

Explicative DEX

STAMPILARE s. f. v. ștampilare.

STAMPILARE s. f. v. ștampilare.

STAMPILARE s. f. v. ștampilare.

stampilare sf vz ștampilare

STAMPILARE s.f. v. ștampilare.

STAMPILA vb. I v. ștampila.

STAMPILA vb. I v. ștampila.

STAMPILA vb. I v. ștampila.

ȘTAMPILA, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampila vb. I] – Din ștampilă.

ȘTAMPILA, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampila vb. I] – Din ștampilă.

ȘTAMPILARE, ștampilări, s. f. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. [Var.: stampilare s. f.] – V. ștampila.

ȘTAMPILARE, ștampilări, s. f. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. [Var.: stampilare s. f.] – V. ștampila.

stampila v vz ștampila

ștampila vt [At: COSTINESCU / V: (rar) st~ / Pzi: ~lez / E: ștampilă1 cf fr estampiller, it stampigliare] 1 (C. i. documente, mărfuri etc.) A aplica o ștampilă1 Si: (îrg) a ștempela (1), a ștemplui. 2 (Rar; fig) A stigmatiza.

ștampilare sf [At: DDRF / V: (rar) st~ / Pl: ~lări / E: ștampila] Aplicare a unei ștampile1 (2) pe documente, mărfuri etc. Si: (îrg) ștempluire.

ȘTAMPILA, ștampilez, vb. I. Tranz. A aplica o ștampilă. – Variantă: stampila vb. I.

ȘTAMPILARE, ștampilări, s. f. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. – Variantă: stampilare s. f.

STAMPILA vb. I. v. ștampila.

ȘTAMPILA vb. I. tr. A pune o ștampilă. [Var. stampila vb. I. / < it. stampigliare, cf. fr. estampiller].

ȘTAMPILARE s.f. Acțiunea de a ștampila. [Var. stampilare s.f. / < ștampila].

ȘTAMPILA vb. tr. a aplica o ștampilă. (< fr. estampiller, după it. stampigliare)

A ȘTAMPILA ~ez tranz. (acte, scrisori, semnături etc.) A autentifica prin aplicarea unei ștampile; a pecetlui. ~ un act. /<fr. estampiller

stampilà v. a pune stampila.

*stampiléz v. tr. (fr. estampiller). Pun stampila, însemn cu stampila: a stampila scrisorile la poștă. Fig. Stigmatizez: a rămas stampilat pe vecie. – Pop. ștampilez (germ. stempeln).

Ortografice DOOM

ștampila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ștampilez, 3 ștampilează; conj. prez. 1 sg. să ștampilez, 3 să ștampileze

ștampilare s. f., g.-d. art. ștampilării; pl. ștampilări

ștampila (a ~) vb., ind. prez. 3 ștampilează

ștampilare s. f., g.-d. art. ștampilării; pl. ștampilări

ștampila vb., ind. prez. 1 sg. ștampilez, 3 sg. și pl. ștampilează

ștampilare s. f., g.-d. art. ștampilării; pl. ștampilări

Argou

ștampila, ștampilez v. t. 1. a săruta cu pasiune. 2. a învineți ochii (cuiva) cu lovituri de pumn.

Sinonime

ȘTAMPILA vb. a pecetlui, (livr.) a oblitera, (înv. și reg.) a ștemplui. (A ~ un act.)

ȘTAMPILARE s. pecetluire, (livr.) obliterare, (înv. și reg.) ștempluire. (~ unui act.)

ȘTAMPILA vb. a pecetlui, (înv. și reg.) a ștemplui. (A ~ un act.)

ȘTAMPILARE s. pecetluire. (~ unui act.)

Intrare: ștampila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștampila
  • ștampilare
  • ștampilat
  • ștampilatu‑
  • ștampilând
  • ștampilându‑
 singular plural
  • ștampilează
  • ștampilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștampilez
 (să)
  • ștampilez
  • ștampilam
  • ștampilai
  • ștampilasem
a II-a (tu)
  • ștampilezi
 (să)
  • ștampilezi
  • ștampilai
  • ștampilași
  • ștampilaseși
a III-a (el, ea)
  • ștampilează
 (să)
  • ștampileze
  • ștampila
  • ștampilă
  • ștampilase
plural I (noi)
  • ștampilăm
 (să)
  • ștampilăm
  • ștampilam
  • ștampilarăm
  • ștampilaserăm
  • ștampilasem
a II-a (voi)
  • ștampilați
 (să)
  • ștampilați
  • ștampilați
  • ștampilarăți
  • ștampilaserăți
  • ștampilaseți
a III-a (ei, ele)
  • ștampilează
 (să)
  • ștampileze
  • ștampilau
  • ștampilară
  • ștampilaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stampila
  • stampilare
  • stampilat
  • stampilatu‑
  • stampilând
  • stampilându‑
 singular plural
  • stampilează
  • stampilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stampilez
 (să)
  • stampilez
  • stampilam
  • stampilai
  • stampilasem
a II-a (tu)
  • stampilezi
 (să)
  • stampilezi
  • stampilai
  • stampilași
  • stampilaseși
a III-a (el, ea)
  • stampilează
 (să)
  • stampileze
  • stampila
  • stampilă
  • stampilase
plural I (noi)
  • stampilăm
 (să)
  • stampilăm
  • stampilam
  • stampilarăm
  • stampilaserăm
  • stampilasem
a II-a (voi)
  • stampilați
 (să)
  • stampilați
  • stampilați
  • stampilarăți
  • stampilaserăți
  • stampilaseți
a III-a (ei, ele)
  • stampilează
 (să)
  • stampileze
  • stampilau
  • stampilară
  • stampilaseră
Intrare: ștampilare
ștampilare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștampilare
  • ștampilarea
plural
  • ștampilări
  • ștampilările
genitiv-dativ singular
  • ștampilări
  • ștampilării
plural
  • ștampilări
  • ștampilărilor
vocativ singular —
plural —
stampilare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stampilare
  • stampilarea
plural
  • stampilări
  • stampilările
genitiv-dativ singular
  • stampilări
  • stampilării
plural
  • stampilări
  • stampilărilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștampila, ștampilezverb

etimologie:

ștampilare, ștampilărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi ștampila DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.