stagiar, ~ă [At: DDRF / P: ~gi-ar / Pl: ~i, ~e / E: fr stagiaire] 1-2 smf, a (Persoană) care își face stagiul (2). 3 a Care se referă la stagiu (2). 4 a Care ține de stagiu (2). 5-6 smf, a (Iuz; d. actorii de teatru) (Actor) care a fost angajat pentru o stagiune (2). 7 a (Rar; d. membrii unei uniuni de creație) Care se află pe prima treaptă a calității de membru.

STAGIAR, -Ă, stagiari, -e, adj. 1. Care-și face stagiul (într-un domeniu de activitate). Medic stagiar. 2. Privitor la stagiu, de stagiu. An stagiar. – Pronunțat: -gi-ar.

STAGIAR, -Ă adj. Referitor la stagiu. // adj., s.m. și f. (Persoană) care-și face stagiul (într-un domeniu de activitate). [Pron. -gi-ar. / < fr. stagiaire].

STAGIAR, -Ă I. adj. referitor la stagiu. II. adj., s. m. f. (cel) care-și face stagiul. (< fr. stagiaire)

STAGIAR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de stagiu; propriu stagiului. 2) și substantival (despre persoane) Care își face stagiul într-un domeniu de activitate. [Sil. -gi-ar] /<fr. stagiaire

stagiar a. privitor la stagiu. ║ m. cel ce-și face stagiul.

*stagiár, -ă adj. (fr. stagiaire). Care-șĭ face stagiŭ: medic stagiar (în armată). Relativ la stagiŭ: an stagiar. Subst. Cel ce-șĭ face stagiu.

stagiar (desp. -gi-ar) adj. m., s. m., pl. stagiari; adj. f., s. f. stagiară, pl. stagiare

!stagiar (-gi-ar) adj. m., s. m., pl. stagiari; adj. f., s. f. stagiară, pl. stagiare

stagiar adj. m. (sil. -gi-ar), pl. stagiari; f. sg. stagiară, pl. stagiare

stagiar (i-a)

stagiar, stagiari s. m. (intl.) persoană aflată în stare de arest preventiv.