17 definiții pentru stăvar

din care

Explicative DEX

STĂVAR, stăvari, s. m. (Reg.) Păzitor de cai la pășune. [Var.: stevar s. m.] – Stavă + suf. -ar.

STĂVAR, stăvari, s. m. (Reg.) Păzitor de cai la pășune. [Var.: stevar s. m.] – Stavă + suf. -ar.

stăvar sm [At: CUV. D. BĂTR. I, 303 / V: stev~ / Pl: ~i / E: stavă + -ar] 1-2 (Pop) Herghelegiu (1-2). 3 (Înv) Armăsar (1). 4 (Reg; pan) Specie de insecte de noapte nedefinită mai îndeaproape.

STĂVAR, stăvari, s. m. Îngrijitor, păzitor de cai la pășune. Petru plecă deci pe calea arătată de șearpe, și nu mult merse pînă ce să și-ntîlni cu stăvarul. RETEGANUL, P. II 42. – Variantă: stevar (ALECSANDRI, P. P. 314) s. m.

stăvar m. Tr. herghelegiu: s’adoarmă stăvarii, să le fur armăsarii POP.

stăvár m. (d. stavă). Ban. Trans. Olt. Herghelegiŭ.

STEVAR s. m. v. stăvar.

STEVAR s. m. v. stăvar.

STEVAR s. m. v. stăvar.

stevar sm vz stăvar

Ortografice DOOM

stăvar (pop.) s. m., pl. stăvari

stăvar (reg.) s. m., pl. stăvari

stăvar s. m., pl. stăvari

Sinonime

STĂVAR s. v. herghelegiu.

stăvar s. v. HERGHELEGIU.

Regionalisme / arhaisme

STĂVAR s.m. (Mold., Ban.) Herghelegiu, // B: Într-o zi mearsă stăvariul la Filip împărat și zisă. A 1750, 58v. Etimologie: stavă + suf. -ar. Vezi și stavă. Cf. d u v a l m (1), herghelegiu.

stăvar, stăvari, s.m. (reg.) 1. păzitor de cai la pășune; herghelegiu. 2. (înv.) armăsar. 3. specie de insectă de noapte.

stăvár, stăvari, s.m. (reg.; înv.) Păstorul / cel care păzește caii de la stână. ■ (onom.) Stavăr, Stavarache, Stăvărescu, nume de familie în jud. Maram. – Din stavă „herghelie” + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).

stăvar, stăvari, s.m. – (reg.; înv.) Păstorul / cel care păzește caii de la stână. ♦ (onom.) Stavăr, Stavâr, Stavarache, Stăvărescu, nume de familie (10 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din stavă „herghelie” + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).

stăvar, -i, s.m. – Păstorul / cel care păzește caii de la stână. – Din stavă „herghelie” + -ar.

Intrare: stăvar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stăvar
  • stăvarul
  • stăvaru‑
plural
  • stăvari
  • stăvarii
genitiv-dativ singular
  • stăvar
  • stăvarului
plural
  • stăvari
  • stăvarilor
vocativ singular
  • stăvarule
  • stăvare
plural
  • stăvarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stevar
  • stevarul
  • stevaru‑
plural
  • stevari
  • stevarii
genitiv-dativ singular
  • stevar
  • stevarului
plural
  • stevari
  • stevarilor
vocativ singular
  • stevarule
  • stevare
plural
  • stevarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stăvar, stăvarisubstantiv masculin

  • 1. regional Păzitor de cai la pășune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: herghelegiu
    • format_quote Petru plecă deci pe calea arătată de șearpe, și nu mult merse pînă ce să și-ntîlni cu stăvarul. RETEGANUL, P. II 42. DLRLC
etimologie:
  • Stavă + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.