11 definiții pentru spumega

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPUMEGÁ, spúmeg, vb. I. Intranz. 1. (Despre lichide; la pers. 3) A face spume (1) (în urma agitării, a unei reacții etc.); a fi plin de spumă; a spuma. 2. (Despre animale, mai ales despre cai; la pers. 3) A se acoperi de spumă (3), a face clăbuci la gură; a spuma. ◊ Expr. A spumega de furie (sau de mânie) = a fi foarte mâniat. 3. Fig. A fi exuberant, a clocoti de viață. – Din spumă (după fumega).

SPUMEGÁ, spúmeg, vb. I. Intranz. 1. (Despre lichide; la pers. 3) A face spume (1) (în urma agitării, a unei reacții etc.); a fi plin de spumă; a spuma. 2. (Despre animale, mai ales despre cai; la pers. 3) A se acoperi de spumă (3), a face clăbuci la gură; a spuma. ◊ Expr. A spumega de furie (sau de mânie) = a fi foarte mâniat. 3. Fig. A fi exuberant, a clocoti de viață. – Din spumă (după fumega).

spumega [At: (a.1773) GCR II, 90/10 / Pzi: spumeg / E: spumă (după fumega, rumega)] 1 vi A spuma (1). 2-3 vtrp A (se) spuma (2-3). 4 vi (Fig) A fi plin de elan. 5-8 vi A spuma (5-8).

SPUMEGÁ, spúmeg, vb. I. Intranz. 1. (Despre ape) A face spume, a fi plin de spume; a spuma. Spumegînd se bate Dunărea de maluri, Caicul pornește, clătinat pe valuri. IOSIF, V. 78. Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nece spumegînd a tale oști. EMINESCU, O. I 147. Naltă e stînca, marea-i adîncă! Spumegă valul jos clocotind! ALECSANDRI, O. 122. ◊ Tranz. fact. Vîslași cari cu lopețile spumegă fața apei. ODOBESCU, S. III 110. 2. (Mai ales despre cai) A face clăbuci la gură, a se acoperi de spumă pe corp (în urma unui efort). Nebun se duce calul de spaimă spumegînd... Și lupii după dînsul aleargă tot urlînd. ALECSANDRI, P. III 243. Trăsura... mergea atît de răpide, încît roatele sfîrîiau, iar caii spumegau de sudoare. NEGRUZZI, S. I 294. Armăsarii spumega, Frîiele și le mușca. ANT. LIT. POP. I 509. ◊ Expr. (Despre oameni) A spumega de furie (sau de mînie) = a fi mînios (sau furios) din cale-afară. Sultanul turcilor turba și spumega de mînie. ISPIRESCU, M. V. 32. Zmeul, spumegînd de mînie, îi amenință cu un toiag... și îi împietri pe dată. POPESCU, B. II 92. 3. Fig. A fi exuberant, a clocoti de viață. ◊ Tranz. (Neobișnuit) Viața care se zbătuse în Rîureni atîtea zile se readunase îndîrjită și spumega cîntece, chef și chiote. GALACTION, O. I 262.

A SPUMEGÁ spúmeg intranz. 1) (despre lichide) A face spumă (în urma unei mișcări rapide sau a unei reacții); a se înspuma. 2) (mai ales despre cai) A se acoperi de spumă. ◊ ~ de mânie (sau de furie) a fi foarte mânios; a clăbuci. /Din spumă

spumegà v. 1. a face spumă: spumegă vinul în pahare; 2. fig. a clocoti: unde spumegă desfrâul în mișcări și ’n cuvinte EM. [Formațiune analogică după fumegà].

spúmeg, a v. intr. (d. spumă, ca fumeg d. fum saŭ d. lat *spúmigo, -áre, de unde și sp. espumear). Pac spume: valurile, vinu spumegă. Fig. Clocotesc: spumegă desfrîu, oratoru spumegă de furie. – Și aspumez (Vechĭ). Ca neol. spuméz (după lat. spumare și fr. écumer).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spumega (a ~) vb., ind. prez. 3 spumegă

spumegá vb., ind. prez. 3 sg. spúmegă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPUMEGÁ vb. a spuma, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)

SPUMEGA vb. a spuma, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

spumega, spumeg v. i. (er.) a ejacula.

Intrare: spumega
verb (V15)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spumega
  • spumegare
  • spumegat
  • spumegatu‑
  • spumegând
  • spumegându‑
singular plural
  • spumegă
  • spumegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spumeg
(să)
  • spumeg
  • spumegam
  • spumegai
  • spumegasem
a II-a (tu)
  • spumegi
(să)
  • spumegi
  • spumegai
  • spumegași
  • spumegaseși
a III-a (el, ea)
  • spumegă
(să)
  • spumege
  • spumega
  • spumegă
  • spumegase
plural I (noi)
  • spumegăm
(să)
  • spumegăm
  • spumegam
  • spumegarăm
  • spumegaserăm
  • spumegasem
a II-a (voi)
  • spumegați
(să)
  • spumegați
  • spumegați
  • spumegarăți
  • spumegaserăți
  • spumegaseți
a III-a (ei, ele)
  • spumegă
(să)
  • spumege
  • spumegau
  • spumega
  • spumegaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spumega, spumegverb

  • 1. unipersonal (Despre lichide) A face spume (în urma agitării, a unei reacții etc.); a fi plin de spumă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Spumegînd se bate Dunărea de maluri, Caicul pornește, clătinat pe valuri. IOSIF, V. 78. DLRLC
    • format_quote Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nece spumegînd a tale oști. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
    • format_quote Naltă e stînca, marea-i adîncă! Spumegă valul jos clocotind! ALECSANDRI, O. 122. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Vîslași cari cu lopețile spumegă fața apei. ODOBESCU, S. III 110. DLRLC
  • 2. unipersonal (Despre animale, mai ales despre cai) A se acoperi de spumă, a face clăbuci la gură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: spuma
    • format_quote Nebun se duce calul de spaimă spumegînd... Și lupii după dînsul aleargă tot urlînd. ALECSANDRI, P. III 243. DLRLC
    • format_quote Trăsura... mergea atît de răpide, încît roatele sfîrîiau, iar caii spumegau de sudoare. NEGRUZZI, S. I 294. DLRLC
    • format_quote Armăsarii spumega, Frîiele și le mușca. ANT. LIT. POP. I 509. DLRLC
    • chat_bubble A spumega de furie (sau de mânie) = a fi foarte mâniat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sultanul turcilor turba și spumega de mînie. ISPIRESCU, M. V. 32. DLRLC
      • format_quote Zmeul, spumegînd de mînie, îi amenință cu un toiag... și îi împietri pe dată. POPESCU, B. II 92. DLRLC
  • 3. figurat A fi exuberant, a clocoti de viață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote tranzitiv neobișnuit Viața care se zbătuse în Rîureni atîtea zile se readunase îndîrjită și spumega cîntece, chef și chiote. GALACTION, O. I 262. DLRLC
etimologie:
  • spumă (după fumega). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.