11 definiții pentru spumega


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPUMEGÁ, spúmeg, vb. I. Intranz. 1. (Despre lichide; la pers. 3) A face spume (1) (în urma agitării, a unei reacții etc.); a fi plin de spumă; a spuma. 2. (Despre animale, mai ales despre cai; la pers. 3) A se acoperi de spumă (3), a face clăbuci la gură; a spuma. ◊ Expr. A spumega de furie (sau de mânie) = a fi foarte mâniat. 3. Fig. A fi exuberant, a clocoti de viață. – Din spumă (după fumega).

SPUMEGÁ, spúmeg, vb. I. Intranz. 1. (Despre lichide; la pers. 3) A face spume (1) (în urma agitării, a unei reacții etc.); a fi plin de spumă; a spuma. 2. (Despre animale, mai ales despre cai; la pers. 3) A se acoperi de spumă (3), a face clăbuci la gură; a spuma. ◊ Expr. A spumega de furie (sau de mânie) = a fi foarte mâniat. 3. Fig. A fi exuberant, a clocoti de viață. – Din spumă (după fumega).

SPUMEGÁ, spúmeg, vb. I. Intranz. 1. (Despre ape) A face spume, a fi plin de spume; a spuma. Spumegînd se bate Dunărea de maluri, Caicul pornește, clătinat pe valuri. IOSIF, V. 78. Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nece spumegînd a tale oști. EMINESCU, O. I 147. Naltă e stînca, marea-i adîncă! Spumegă valul jos clocotind! ALECSANDRI, O. 122. ◊ Tranz. fact. Vîslași cari cu lopețile spumegă fața apei. ODOBESCU, S. III 110. 2. (Mai ales despre cai) A face clăbuci la gură, a se acoperi de spumă pe corp (în urma unui efort). Nebun se duce calul de spaimă spumegînd... Și lupii după dînsul aleargă tot urlînd. ALECSANDRI, P. III 243. Trăsura... mergea atît de răpide, încît roatele sfîrîiau, iar caii spumegau de sudoare. NEGRUZZI, S. I 294. Armăsarii spumega, Frîiele și le mușca. ANT. LIT. POP. I 509. ◊ Expr. (Despre oameni) A spumega de furie (sau de mînie) = a fi mînios (sau furios) din cale-afară. Sultanul turcilor turba și spumega de mînie. ISPIRESCU, M. V. 32. Zmeul, spumegînd de mînie, îi amenință cu un toiag... și îi împietri pe dată. POPESCU, B. II 92. 3. Fig. A fi exuberant, a clocoti de viață. ◊ Tranz. (Neobișnuit) Viața care se zbătuse în Rîureni atîtea zile se readunase îndîrjită și spumega cîntece, chef și chiote. GALACTION, O. I 262.

A SPUMEGÁ spúmeg intranz. 1) (despre lichide) A face spumă (în urma unei mișcări rapide sau a unei reacții); a se înspuma. 2) (mai ales despre cai) A se acoperi de spumă. ◊ ~ de mânie (sau de furie) a fi foarte mânios; a clăbuci. /Din spumă

spumegà v. 1. a face spumă: spumegă vinul în pahare; 2. fig. a clocoti: unde spumegă desfrâul în mișcări și ’n cuvinte EM. [Formațiune analogică după fumegà].

spúmeg, a v. intr. (d. spumă, ca fumeg d. fum saŭ d. lat *spúmigo, -áre, de unde și sp. espumear). Pac spume: valurile, vinu spumegă. Fig. Clocotesc: spumegă desfrîu, oratoru spumegă de furie. – Și aspumez (Vechĭ). Ca neol. spuméz (după lat. spumare și fr. écumer).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spumegá (a ~) vb., ind. prez. 3 spúmegă

spumegá vb., ind. prez. 3 sg. spúmegă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPUMEGÁ vb. a spuma, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)

SPUMEGA vb. a spuma, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

spumega, spumeg v. i. (er.) a ejacula.

Intrare: spumega
verb (V15)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spumega
  • spumegare
  • spumegat
  • spumegatu‑
  • spumegând
  • spumegându‑
singular plural
  • spumegă
  • spumegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spumeg
(să)
  • spumeg
  • spumegam
  • spumegai
  • spumegasem
a II-a (tu)
  • spumegi
(să)
  • spumegi
  • spumegai
  • spumegași
  • spumegaseși
a III-a (el, ea)
  • spumegă
(să)
  • spumege
  • spumega
  • spumegă
  • spumegase
plural I (noi)
  • spumegăm
(să)
  • spumegăm
  • spumegam
  • spumegarăm
  • spumegaserăm
  • spumegasem
a II-a (voi)
  • spumegați
(să)
  • spumegați
  • spumegați
  • spumegarăți
  • spumegaserăți
  • spumegaseți
a III-a (ei, ele)
  • spumegă
(să)
  • spumege
  • spumegau
  • spumega
  • spumegaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)