2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPORTÍV, -Ă, sportivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de sport, privitor la sport; care servește la practicarea sporturilor; care este sau se comportă în conformitate cu regulile sporturilor. ◊ Întâlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstrează, denotă practicarea unui sport. Ținută sportivă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care practică sportul. – Din fr. sportif.

SPORTÍV, -Ă, sportivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de sport, privitor la sport; care servește la practicarea sporturilor; care este sau se comportă în conformitate cu regulile sporturilor. ◊ Întâlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstrează, denotă practicarea unui sport. Ținută sportivă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care practică sportul. – Din fr. sportif.

SPORTÍV1, -Ă, sportivi, -e, adj. Care ține de sport, care privește sportul, care servește la practicarea sporturilor sau e în conformitate cu regulile și obiceiurile sporturilor. Stadionul sportiv din Parcul de cultură și sport «23 August» cuprinde peste 80000 de locuri, constituind o însemnată podoabă a Bucureștiului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2729. ◊ Întîlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție la care participanții se întrec în vederea stabilirii unui clasament de măiestrie sportivă. În preajma marilor întreceri sportive ce vor începe peste două zile, oamenii muncii din țara noastră înconjoară cu dragoste pe membrii loturilor noastre naționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2729. ♦ Care se ocupă cu sportul, care practică sportul, care dovedește că cineva practică sporturile. Unul... cu înfățișare sportivă, tînăr... celălalt mai în vîrstă. C. PETRESCU, Î. II 245. Crescută între două mări – Baltică și Albă – femeia Leningradului, femeia nordică, este sportivă, doritoare de soare și de viață. SAHIA, U.R.S.S. 30.

SPORTÍV2, -Ă, sportivi, -e, s. m. și f. Persoană care practică sportul (pregătindu-se metodic și luînd parte la competiții sportive). Masele de sportivi din R.P.R. se pregătesc să întîmpine concursurile internaționale cu noi succese în muncă și în sport. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. Să ne strîngem frumos mîna, ca doi sportivi de treabă. SEBASTIAN, T. 101.

SPORTÍV, -Ă adj. Referitor la sport, care aparține sportului; folosit la practicarea sportului. ♦ Care practică sportul. // s.m. și f. Amator, iubitor de sport; cel care practică sportul. [< fr. sportif].

SPORTÍV, -Ă I. adj. 1. referitor la sport, care aparține sportului. 2. care respectă regulile sportului. II. adj., s. m. f. (cel) care practică sportul. (< fr. sportif)

sportív-turístic, -ă adj. Cu caracter sportiv și turistic ◊ „Calendarul sportiv-turistic cuprinde de asemenea manifestări în cadrul «Cupei cutezătorilor» la minifotbal.” R.l. 9 VII 74 p. 5; v. și cultural-artistic (din sportiv + turistic)

SPORTÍV2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sport; propriu sportului. Costum ~. ◊ Asociație ~ă asociație care organizează și cultivă anumite sporturi. 2) Care este în conformitate cu regulile sportului. Ținută ~ă. /<fr. sportiff

SPORTÍV1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care practică sportul. /<fr. sportif

sportiv a. ce ține de sport: revistă sportivă.

*sportív, -ă adj. (d. sport). De sport: ocupațiunĭ sportive.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sportív adj. m., s. m., pl. sportívi; adj. f., s. f. sportívă, pl. sportíve

sportív adj. m., s. m., pl. sportívi; f. sg. sportívă, pl. sportíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPORTÍV s. (englezism) sportsman.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SPORTIV. Subst. Sportiv, sportivă, sportsman (livr.); polisportiv; sportiv amator, sportiv profesionist; sportiv de performantă. Junior; senior. Campion; campion național; campion european; campion mondial; campion olimpic. Recordman; performer. Concurent, rival, adversar; șalanger. Atlet; alergător; sprinter; crosist; fondist; semifondist; maratonist; mărșăluitor. Aruncător; aruncător de disc, discobol; aruncător de ciocan; aruncător de greutate; aruncător de suliță, sulițaș, sulițar. Săritor, săritor în înălțime, săritor în lungime, săritor de triplu-salt, săritor cu prăjina; săritor de la trambulină. Biatlonist; triatlonist; pentatlonist; decatlonist. Alpinist. Automobilist; motocrosist. Boxer, pugilist. Canotor, canotier (rar); caiacist; canoist; schifist; vîslaș; cîrmaci; velier. Călăreț; jocheu. Ciclist, biciclist; cicloturist. Gimnast; acrobat. Halterofil. Înotător. Jucător; baschetbalist; fotbalist; handbalist; hocheist; poloist; rugbist; șahist; tenisman; voleibalist. Luptător; judocan. Motociclist. Patinator. Parașutist. Planorist. Pescar. Schior; slalomist. Scrimer, spadasin; floretist; sabrer. Trăgător, țintaș, pistolar. Turist. Vînător. Echipă, formație, lot; echipă națională, reprezentativă, selecționată. V. sport.

Intrare: sportivă
sportivă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sporti
  • sportiva
plural
  • sportive
  • sportivele
genitiv-dativ singular
  • sportive
  • sportivei
plural
  • sportive
  • sportivelor
vocativ singular
plural
Intrare: sportiv (adj.)
sportiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sportiv
  • sportivul
  • sportivu‑
  • sporti
  • sportiva
plural
  • sportivi
  • sportivii
  • sportive
  • sportivele
genitiv-dativ singular
  • sportiv
  • sportivului
  • sportive
  • sportivei
plural
  • sportivi
  • sportivilor
  • sportive
  • sportivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)