SPORTIV¹, -Ă, sportivi, -e, adj. Care ține de sport, care privește sportul, care servește la practicarea sporturilor sau e în conformitate cu regulile și obiceiurile sporturilor. Stadionul sportiv din Parcul de cultură și sport «23 August» cuprinde peste 80000 de locuri, constituind o însemnată podoabă a Bucureștiului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2729. ◊ Întîlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție la care participanții se întrec în vederea stabilirii unui clasament de măiestrie sportivă. În preajma marilor întreceri sportive ce vor începe peste două zile, oamenii muncii din țara noastră înconjoară cu dragoste pe membrii loturilor noastre naționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2729. ♦ Care se ocupă cu sportul, care practică sportul, care dovedește că cineva practică sporturile. Unul... cu înfățișare sportivă, tînăr... celălalt mai în vîrstă. C. PETRESCU, Î. II 245. Crescută între două mări – Baltică și Albă – femeia Leningradului, femeia nordică, este sportivă, doritoare de soare și de viață. SAHIA, U.R.S.S. 30.