SPOROZOAR, sporozoare, s. n. (La pl.) Clasă de protozoare caracterizată prin prezența stadiului de spor¹ în faza lor de dezvoltare, care trăiesc ca paraziți intracelulari, producând boli grave la oameni și la animale; (și la sg.) animal care aparține acestei clase. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. sporozoaire.

sporozoar sn [At: M. D. ENC. / P: ~zo-ar / Pl: ~e / E: fr sporozoaires] 1 (Lpl) Clasă de protozoare caracterizate prin prezența stadiului de spor¹ (2) ca fază de dezvoltare, care trăiesc ca paraziți intracelulari, producând boli grave la oameni și la animale. 2 (Lsg) Animal care face parte din clasa sporozoarelor.

SPOROZOAR, sporozoare, s. n. (La pl.) Clasă de protozoare caracterizată prin prezența stadiului de spor¹ în faza lor de dezvoltare, care trăiesc ca paraziți intracelulari, producând boli grave la oameni și la animale; (și la sg.) animal care aparține acestei clase. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. sporozoaires.

SPOROZOARE s.n.pl. (Zool.) Clasă de protozoare cu structură simplă, care se înmulțesc prin spori; (la sg.) animal din această clasă. [Pron. -zo-a-, sg. sporozoar. / cf. fr. sporozoaires, cf. gr. spora – spor, zoarion – animal mic].

SPOROZOARE s. n. pl. clasă de protozoare parazite, cu structură simplă, care se înmulțesc prin spori. (< fr. sporozoaires)

sporozoar s. n., pl. sporozoare

!sporozoar s. n., pl. sporozoare

sporozoar s. n. (sil. -zo-ar), pl. sporozoare

SPORO- „semințe, spori, germinație”. ◊ gr. spora „grăunte, sămînță” > fr. sporo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. sporo-. □ ~biont (v. -biont), s. n., sporofit*; ~blast (v. -blast), s. n., celulă care dă naștere celulei-mame sporifere din capsula mușchilor sau din sporangele ferigilor; ~carp (v. -carp), s. n., 1. Organ capsular care conține și care protejează sporii. 2. Membrana protectoare a sporilor pteridofitelor; ~cist (v. -cist), s. n., 1. Stadiu larvar din evoluția unor trematode. 2. (La unele plante inferioare) Formațiune chistică veziculară care conține spori unisexuați; ~cite (v. -cit), s. n. pl., celule ale țesutului sporogen care produc sporii în urma diviziunii reducționale; sin. celula-mamă a sporului; ~cladiu (v. -cladiu), s. n., ramură sporiferă, prezentă la alge; ~core (~chore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) la care diseminarea se face prin spori; ~dermă (v. -dermă), s. f., înveliș extern al sporilor; ~dochiu (v. -dochiu), s. n., grupare de conidiofori și de conidii în formă de perniță, prezentă la unele ciuperci; ~filă (v. -fil₂), s. f., frunză fertilă pe care se formează sporangele, prezentă la pteridofite; ~fit (v. -fit), s. n., faza diploidă din ciclul vital al plantelor purtătoare de spori; sin. sporobiont; ~fitic (v. -fitic), adj., care produce spori și alternează cu generația sexuată; ~for (v. -for), adj., s. m., 1. s. m., Corp de fructificație pedicelat, care formează spori, prezent la ciuperci. 2. s. m., Tal ramificat cu spori. 3. adj., Care poartă spori; ~gamie (v. -gamie), s. f., proces de producere a sporilor fără contopirea gameților; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce spori; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare și maturare a sporilor; ~gon (v. -gon₁), s. m., organ rezultat după fecundarea oosferei din arhegon prin divizarea oului sau a zigotului; ~gonie (v. -gonie), s. f., mod de înmulțire asexuată prin spori; ~gramă (v. -gramă), s. f., dispunere a sporilor pe o bucată de hîrtie, care însoțește ierbarele micologice; ~id (v. -id), adj., asemănător cu sporii; sin. sporomorf; ~morf (v. -morf), adj., sporoid*; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protoplasmă a sporului; ~stazie (v. -stazie), s. f., inhibare a germinației sporilor de către substanțele elaborate de propria cultură; ~stegiu (v. -stegiu), s. n., înveliș celular al fructificației; ~tecă (v. -tecă), s. f., capsulă purtătoare de spori; ~trih (v. -trih), s. m., gen de ciuperci din clasa hifomicetelor, cuprinzînd unele specii parazite pentru om; ~trofofilă (v. trofo-, v. -fil₂), s. f., frunză asimilatoare și purtătoare de spori, prezentă la pteridofite; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., clasă de protozoare parazite cu structură simplă, care se înmulțesc prin spori; ~zoid (v. -zoid), s. m., spor ciliat mobil, format în sporangele algelor și fungilor; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., corpuscul de reproducere la plantele inferioare.

SPOROZOARE (< fr.; {s} sporo- + gr. zoon „animal”) s. n. pl. (ZOOL.) Clasă de protozoare parazite (ex. hematozoarul), caracterizată prin prezența stadiului de spor¹ în ciclul lor de dezvoltare (Sporozoa). Se cunosc c. 2.000 de specii. Trăiesc ca paraziți intra- sau extracelulari, provocând boli grave la om și animale.