7 definiții pentru sporogeneză

SPOROGENÉZĂ, sporogeneze, s. f. (Biol.) Proces de formare a sporilor1. – Din fr. sporogenèse.

SPOROGENÉZĂ, sporogeneze, s. f. (Biol.) Proces de formare a sporilor1. – Din fr. sporogenèse.

sporogenéză s. f., pl. sporogenéze

SPOROGENÉZĂ s.f. Proces de formare și maturare a sporilor. [< fr. sporogenèse, cf. gr. spora – sămânță, genesis – naștere].

SPOROGENÉZĂ s. f. proces de formare și maturare a sporilor; sporulație (1). (< fr. sporogenèse)

SPOROGENÉZĂ f. bot. Proces de formare a sporilor; sporulație. /<fr. sporogeneze


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SPORO- „semințe, spori, germinație”. ◊ gr. spora „grăunte, sămînță” > fr. sporo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. sporo-.~biont (v. -biont), s. n., sporofit*; ~blast (v. -blast), s. n., celulă care dă naștere celulei-mame sporifere din capsula mușchilor sau din sporangele ferigilor; ~carp (v. -carp), s. n., 1. Organ capsular care conține și care protejează sporii. 2. Membrana protectoare a sporilor pteridofitelor; ~cist (v. -cist), s. n., 1. Stadiu larvar din evoluția unor trematode. 2. (La unele plante inferioare) Formațiune chistică veziculară care conține spori unisexuați; ~cite (v. -cit), s. n. pl., celule ale țesutului sporogen care produc sporii în urma diviziunii reducționale; sin. celula-mamă a sporului; ~cladiu (v. -cladiu), s. n., ramură sporiferă, prezentă la alge; ~core (~chore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) la care diseminarea se face prin spori; ~dermă (v. -dermă), s. f., înveliș extern al sporilor; ~dochiu (v. -dochiu), s. n., grupare de conidiofori și de conidii în formă de perniță, prezentă la unele ciuperci; ~filă (v. -fil2), s. f., frunză fertilă pe care se formează sporangele, prezentă la pteridofite; ~fit (v. -fit), s. n., faza diploidă din ciclul vital al plantelor purtătoare de spori; sin. sporobiont; ~fitic (v. -fitic), adj., care produce spori și alternează cu generația sexuată; ~for (v. -for), adj., s. m., 1. s. m., Corp de fructificație pedicelat, care formează spori, prezent la ciuperci. 2. s. m., Tal ramificat cu spori. 3. adj., Care poartă spori; ~gamie (v. -gamie), s. f., proces de producere a sporilor fără contopirea gameților; ~gen (v. -gen1), adj., care produce spori; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare și maturare a sporilor; ~gon (v. -gon1), s. m., organ rezultat după fecundarea oosferei din arhegon prin divizarea oului sau a zigotului; ~gonie (v. -gonie), s. f., mod de înmulțire asexuată prin spori; ~gramă (v. -gramă), s. f., dispunere a sporilor pe o bucată de hîrtie, care însoțește ierbarele micologice; ~id (v. -id), adj., asemănător cu sporii; sin. sporomorf; ~morf (v. -morf), adj., sporoid*; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protoplasmă a sporului; ~stazie (v. -stazie), s. f., inhibare a germinației sporilor de către substanțele elaborate de propria cultură; ~stegiu (v. -stegiu), s. n., înveliș celular al fructificației; ~tecă (v. -tecă), s. f., capsulă purtătoare de spori; ~trih (v. -trih), s. m., gen de ciuperci din clasa hifomicetelor, cuprinzînd unele specii parazite pentru om; ~trofofilă (v. trofo-, v. -fil2), s. f., frunză asimilatoare și purtătoare de spori, prezentă la pteridofite; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., clasă de protozoare parazite cu structură simplă, care se înmulțesc prin spori; ~zoid (v. -zoid), s. m., spor ciliat mobil, format în sporangele algelor și fungilor; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., corpuscul de reproducere la plantele inferioare.

Intrare: sporogeneză
sporogeneză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sporogene
  • sporogeneza
plural
  • sporogeneze
  • sporogenezele
genitiv-dativ singular
  • sporogeneze
  • sporogenezei
plural
  • sporogeneze
  • sporogenezelor
vocativ singular
plural