spirometru sn [At: LTR² / Pl: ~re / E: fr spiromètre] Aparat pentru măsurarea volumului de aer mobilizat în cursul respirației.

SPIROMETRU, spirometre, s. n. Aparat pentru măsurarea capacității de respirație a plămînilor.

SPIROMETRU s.n. Instrument medical pentru măsurarea capacității de respirație a plămînilor. [< fr. spiromètre, cf. lat. spirare – a respira, gr. metron – măsură].

SPIROMETRU s. n. instrument folosit în spirometrie. (< fr. spiromètre)

SPIROMETRU ~e n. Aparat pentru măsurarea capacității de respirație a plămânilor. /<fr. spirometre

spirometru (desp. -me-tru) s. n., art. spirometrul; pl. spirometre

spirometru (-me-tru) s. n., art. spirometrul; pl. spirometre

spirometru s. n. (sil. -tru), art. spirometrul; pl. spirometre

SPIRO-₂ „respirație, plămîni”. ◊ L. spiro, are „a respira” > fr. spiro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. spiro-. □ ~graf (v. -graf), s. n., spirometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare a unei curbe care permite măsurarea cantitativă în circuit închis a ventilației pulmonare; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la spirograf; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de măsurare a capacității pulmonare cu ajutorul spirometrului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument medical pentru măsurarea capacității de respirație a plămînilor.