13 definiții pentru spiritualitate

SPIRITUALITÁTE s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ Spec. Ceea ce caracterizează o colectivitate umană din punctul de vedere al vieții sale spirituale, al specificului culturii sale. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualité.

SPIRITUALITÁTE s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ (p. spec.) Ceea ce caracterizează o colectivitate umană din punctul de vedere al vieții sale spirituale, al specificului culturii sale. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualité.

SPIRITUALITÁTE s. f. Însușirea, calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual.

spiritualitáte (-tu-a-) s. f., g.-d. art. spiritualitắții

SPIRITUALITÁTE s. idealitate, imaterialitate. (~ unui element.)

SPIRITUALITÁTE s.f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ (Spec.) Ansamblu de idei și de sentimente care caracterizează un popor, o națiune din punctul de vedere al vieții spirituale, al specificului culturii sale. [Cf. fr. spiritualité].

SPIRITUALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este spiritual. 2. ansamblu de idei și sentimente care caracterizează un popor, o națiune din punctul de vedere al vieții spirituale, al specificului culturii sale. (< fr. spiritualité, lat. spiritualitas)

SPIRITUALITÁTE f. Caracter spiritual. * ~ea unui popor caracter specific al vieții spirituale și culturale a unui popor. [G.-D. spiritualității; Sil. -tu-a-] /<fr. spiritualité

spiritualitate f. caracterul celor spirituale: spiritualitatea sufletului.

*spiritualitáte f. Caracteru celor spirituale: spiritualitatea sufletuluĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

spiritualitáte s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. spiritualității

SPIRITUALITATE s. idealitate, imaterialitate. (~ unui element.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

spiritualitáte s. f. 1. Ansamblu de idei și de sentimente care caracterizează o colectivitate. 2. (Bis.) Pătrunderea spiritului dincolo de suprafața materială a lumii, urcând cu ajutorul Duhului Sfânt prin rugăciune și contemplare, până la comunicarea cu Dumnezeu. 3. Tot ceea ce ține de viața spirituală a unui individ sau popor, concepție despre lume și viață, sensibilitate pentru valorile spiritual-morale și cultural-religioase, precum și relația acestora cu divinitatea. – Din fr. spiritualité, lat. spiritualitas.

Intrare: spiritualitate
spiritualitate substantiv feminin
  • silabație: -tu-a-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spiritualitate
  • spiritualitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • spiritualități
  • spiritualității
plural
vocativ singular
plural