15 definiții pentru spiritualitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPIRITUALITATE s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ Spec. Ceea ce caracterizează o colectivitate umană din punctul de vedere al vieții sale spirituale, al specificului culturii sale. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualité.

spiritualitate sfs [At: I. GOLESCU. C. / P: ~tu-a~ / E: fr spiritualité] 1-2 (Îoc materialitate) Caracterul a ceea ce este spiritual1 (1-2) Si: idealitate, imaterialitate. 3-6 Însușire a ceea ce este spiritual (11, 13-14, 16). 7 (Pex) Ansamblu de idei și de sentimente care caracterizează o colectivitate, în special un popor sau o națiune, și care se exprimă în specificul culturii. 8 (Pex) Viață spirituală.

SPIRITUALITATE s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ (p. spec.) Ceea ce caracterizează o colectivitate umană din punctul de vedere al vieții sale spirituale, al specificului culturii sale. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualité.

SPIRITUALITATE s. f. Însușirea, calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual.

SPIRITUALITATE s.f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ (Spec.) Ansamblu de idei și de sentimente care caracterizează un popor, o națiune din punctul de vedere al vieții spirituale, al specificului culturii sale. [Cf. fr. spiritualité].

SPIRITUALITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este spiritual. 2. ansamblu de idei și sentimente care caracterizează un popor, o națiune din punctul de vedere al vieții spirituale, al specificului culturii sale. (< fr. spiritualité, lat. spiritualitas)

SPIRITUALITATE f. Caracter spiritual. * ~ea unui popor caracter specific al vieții spirituale și culturale a unui popor. [G.-D. spiritualității; Sil. -tu-a-] /<fr. spiritualité

spiritualitate f. caracterul celor spirituale: spiritualitatea sufletului.

*spiritualitáte f. Caracteru celor spirituale: spiritualitatea sufletuluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spiritualitate (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. spiritualității

spiritualitate (-tu-a-) s. f., g.-d. art. spiritualității

spiritualitate s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. spiritualității

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPIRITUALITATE s. idealitate, imaterialitate. (~ unui element.)

SPIRITUALITATE s. idealitate, imaterialitate. (~ unui element.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

spiritualitate s. f. 1. Ansamblu de idei și de sentimente care caracterizează o colectivitate. 2. (Bis.) Pătrunderea spiritului dincolo de suprafața materială a lumii, urcând cu ajutorul Duhului Sfânt prin rugăciune și contemplare, până la comunicarea cu Dumnezeu. 3. Tot ceea ce ține de viața spirituală a unui individ sau popor, concepție despre lume și viață, sensibilitate pentru valorile spiritual-morale și cultural-religioase, precum și relația acestora cu divinitatea. – Din fr. spiritualité, lat. spiritualitas.

Intrare: spiritualitate
  • silabație: -tu-a- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spiritualitate
  • spiritualitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • spiritualități
  • spiritualității
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spiritualitatesubstantiv feminin

  • 1. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin specializare Ceea ce caracterizează o colectivitate umană din punctul de vedere al vieții sale spirituale, al specificului culturii sale. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.