spiritualitate s. f. 1. Ansamblu de idei și de sentimente care caracterizează o colectivitate. 2. (Bis.) Pătrunderea spiritului dincolo de suprafața materială a lumii, urcând cu ajutorul Duhului Sfânt prin rugăciune și contemplare, până la comunicarea cu Dumnezeu. 3. Tot ceea ce ține de viața spirituală a unui individ sau popor, concepție despre lume și viață, sensibilitate pentru valorile spiritual-morale și cultural-religioase, precum și relația acestora cu divinitatea. – Din fr. spiritualité, lat. spiritualitas.