spermatozoid sm [At: POLIZU, P. 194/3 / V: (îvr) ~zoa ssp / Pl: ~izi / E: fr spermatozoïde] Gamet masculin al animalelor și plantelor, format dintr-o celulă mobilă prevăzută cu unul sau mai mulți flageli Si: (rar) spermatoid.

SPERMATOZOID, spermatozoizi, s. m. Celulă sexuală masculină, mobilă, a organismului animal. În glandele seminale sînt fabricate celulele sexuale bărbătești, sau spermatozoizii. ANATOMIA 248. S-a putut... obține, cel puțin la animalele inferioare, fenomene de segmentație a ovarului lor, fără ca acesta să fie fecundat de spermatozoizi. MARINESCU, P. A. 43.

SPERMATOZOID s.m. Celulă sexuală bărbătească a organismului animal. [Pron. -zo-id. / < fr. spermatozoïde, cf. gr. sperma – sămînță, zoon – animal, eidos – aspect].

SPERMATOZOID s. m. gamet mascul la animale; spermie¹. (< fr. spermatozoïde)

SPERMATOZOID ~zi m. (la organismele animale) Celulă sexuală masculină. /<fr. spermatozoïde

spermatozoa ssp vz spermatozoid

spermatozoid s. m., pl. spermatozoizi

spermatozoid s. m., pl. spermatozoizi

spermatozoid s. m., pl. spermatozoizi

SPERMATO- „sămînță, spor, granule”. ◊ gr. sperma, atos „sămînță” > fr. spermato-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. spermato-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă sexuală primordială, care se găsește în tuburile seminifere ale testiculului; ~carpie (v. -carpie), s. f., stare a fructelor lipsite de carpele și complet închise de bractee; ~cel (v. -cel₂), s. n., tumefacție formată prin acumulare de spermă în testicul sau epididim; ~cinetic (v. -cinetic), adj., care are tendința de a produce elemente mascule; ~cist (v. -cist), s. n., celulă mamă a anteridei; ~cistectomie (v. cist/o-, v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a veziculelor seminale; ~cit (v. -cit), s. n., celulă vegetativă formată în androconidie, care dă naștere unui anterozoid; ~fite (v. -fit), s. f. pl., încrengătură a regnului vegetal, cuprinzînd plantele vasculare cu flori și semințe; ~for (v. -for), s. m., grup de spermatozoizi cuprinși într-o capsulă de secreție, prezenți la unele insecte; ~gen (v. -gen₁), adj., 1. Care produce celule germinale masculine. 2. Care produce semințe; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare și dezvoltare a spermatozoizilor la animale; sin. spermogeneză; ~gonie (v. -gonie), s. f., spermogonie*; ~goniu (v. -goniu), s. n., celulă sexuală primordială masculă; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a semințelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., spermogramă*; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., citoplasmă a celulei mascule; ~plast (v. -plast), s. n., celulă sexuală masculă; sin. spermatosferă; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere spontană a lichidului seminal, la bărbați; ~sferă (v. -sferă), s. f., spermatoplast*; ~zoid (v. -zoid), s. m., celulă sexuală masculină matură, prezentînd mișcări ondulatorii; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., celulă masculă mobilă, rezultată în anteridie.

SPERMATOZOID (< fr. {i}; {s} gr. sperma „sămânță” + zóon „animal” și eidos „formă, chip”) s. m. Celulă sexuală masculină matură, caracteristică omului și animalelor. Este o celulă mobilă, prevăzută cu unul sau mai mulți flageli, capabilă să fecundeze ovulul. La om este un filament, lung de 50 microni, mobi, prevăzut cu un cap oval care conține nucleul haploid. proporția formelor anormale și durata mitilității sunt criterii în evaluarea cauzelor sterilității masculine.

SPERMATOZOID s. (BIOL.) (rar) spermatoid, (pop.) sămânță, (înv.) animalicul.

SPERMATOZOID s. (BIOL.) (rar) spermatoid, (pop.) sămînță, (înv.) animalicul.