SPEOLOG, -Ă, speologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în speologie. [Pr.: spe-o-] – Cf. fr. spéléologue.

speolog sm [At: LTR² / P: spe-o~ / Pl: ~ogi / E: fr spéologue] Specialist în speologie Si: (rar) speleolog.

SPEOLOG, -Ă, speologi, -ge, s. m. și f. Specialist în speologie. [Pr.: spe-o-] – Cf. fr. spéléologue.

SPEOLOG, speologi, s. m. Specialist în speologie. – Pronunțat: spe-o-.

SPEOLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în speologie; speleolog. [Cf. fr. spéléologue].

SPEOLOG, -Ă s. m. f. specialist în speologie. (după fr. spéléologue)

SPEOLOG, speologi, s.m. Specialist în speologie. – Pronunțat: spe-o-.

SPEOLOG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Specialist în speologie. [Sil. spe-o-] /<fr. spéologue

pionier-speolog s. m. 1974 Pionier interesat de speologie v. pionier-biolog (din pionier + speolog)

speolog (desp. spe-o-) s. m., pl. speologi

speolog (spe-o-) s. m., pl. speologi

speolog s. m. (sil. spe-o-), pl. speologi

SPEO- „peșteră, cavernă”. ◊ gr. speos „grotă, cavernă” > fr. spéo- > rom. speo-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., știință care se ocupă cu studiul viețuitoarelor din peșteri; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces geologic de formare a peșterilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în speologie; sin. speleolog; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care studiază formarea peșterilor și viața din interiorul acestora; sin. speleologie.

SPEOLOG s. speleolog.

SPEOLOG s. speleolog.