speleoterapie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: speleo- + -terapie cf gr σπέος „cavernă”, θεραπεία „tratament”] (Med) Tratarea unor boli (astm bronșic, bronșite etc.) prin șederea bolnavilor în peșteri sau în saline.

SPELEOTERAPIE s.f. (Med.) Tratarea unor boli (astm bronșic, bronșită etc.) prin șederea bolnavilor în peșteri sau în saline. [Gen. -iei. / cf. gr. spelaion – cavernă, therapeia – tratament].

SPELEOTERAPIE s. f. tratarea unor boli (astm bronșic, bronșite etc.) prin utilizarea peșterilor sau salinelor. (< speleo- + -terapie²)

spe(le)oterapie s. f. (med.) ◊ „Speleoterapie. În Grota Păcii, de lângă Josvafo (Ungaria) a început să se practice tratamentul traheitei, al bronșitei cronice și afecțiunilor astmatice. Se studiază posibilitățile extinderii speleoterapiei și la alte grote.” I.B. 23 XI 72 p. 4. ◊ „Eficacitatea tratării unor forme de astm în minele de sare. «Speoterapia», cum a fost denumit acest tratament, a fost experimentată în Polonia și în U.R.S.S.” R.l. 1 II 78 p. 6 //din spe(le)o + terapie; DN3//

speleoterapie s. f., art. speleoterapia, g.-d. art. speleoterapiei

SPELEO- „peșteră, cavernă”. ◊ gr. spelaion „grotă, peșteră” > fr. spéléo-, engl. id., it. id., germ. speläo- > rom. speleo-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., speolog*; ~logie (v. -logie₁), s. f., speologie*; ~morfic (v. -morfic), adj., care prezintă aspectul unei caverne; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen al unei caverne pulmonare; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere operatorie a unei caverne pulmonare tuberculoase; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratare a unor boli pulmonare prin utilizarea peșterilor și a salinelor; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a unei caverne pulmonare; sin. cavernotomie.