2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

speculator2, ~oare [At: CR (1832), 512/35 / V: (îvr) ~lăt~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr spéculateur, lat speculator] 1 smf (Îdt) Persoană care observă cu atenție. 2-3 smf (Asr) Speculant (1, 3). 4-5 smf, a (Înv) Speculant (8-9). 6-8 a (Înv) Speculativ (1-3).

speculator1 sm [At: (a.1765) IORGA, S. D. XIII, 256 / V: ~col~ / Pl: ~i / E: lat spiculator, speculator] (Înv) 1 Gardă înarmată. 2 Călău1 (1).

SPECULATÓR, -OÁRE, speculatori, -oare, s. m. și f. (Franțuzism rar) Speculant. Această caravană... număra... o pulbere de speculatori de tot felul. BOLINTINEANU, O. 302.

SPECULATÓR, -OÁRE, speculatori, -oare, s. m. și f. (Franțuzism) Speculant. – După fr. spéculateur.

SPECULATÓR, -OÁRE s.m. și f. Speculant. [< fr. spéculateur].

SPECULATÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care face speculații (2) comerciale sau financiare. 2. operator bancar care scontează o coborâre, respectiv o urcare, a cursului la bursă. (< fr. spéculateur)

speculător, ~oare smf vz speculator


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPECULATÓR s., adj. v. afacerist, speculant.

SPECULATÓR s. v. călău, gâde.

speculator s., adj. v. AFACERIST. SPECULANT.

Intrare: speculator
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • speculator
  • speculatorul
  • speculatoru‑
plural
  • speculatori
  • speculatorii
genitiv-dativ singular
  • speculator
  • speculatorului
plural
  • speculatori
  • speculatorilor
vocativ singular
  • speculatorule
plural
  • speculatorilor
Intrare: speculător
speculător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

speculator, -oare speculatoare

etimologie: