12 definiții pentru speculativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPECULATÍV, -Ă, speculativi, -e, adj. Care aparține speculației (1), care se ocupă numai de teorie fără legătură cu practica și cu experiența. – Din fr. spéculatif. corectată

SPECULATÍV, -Ă, speculativi, -e, adj. Care aparține speculației (1), care se ocupă numai de teorie fără legătură cu practica și cu experiența. – Din fr. spéculatif. corectată

SPECULATÍV, -Ă, speculativi, -e, adj. Care aparține speculației filozofice; rupt de practică și de experiență. În materie speculativă, toate speculațiunile din lume sînt niște camere ce dau una într-alta. GALACTION, O. I 233.

SPECULATÍV, -Ă adj. Bazat pe speculație (1); nelegat în nici un fel de practică; abstract. [< fr. spéculatif].

SPECULATÍV, -Ă adj. 1. bazat pe speculație (1); abstract. 2. referitor la speculația financiară sau comercială. (< fr. spéculatif)

SPECULATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de speculațiile filozofice; bazat pe speculații filozofice. 2) Care se bazează numai pe considerații teoretice fără legătură cu practica. /<fr. spéculatif

speculativ a. care se ține de speculațiune, de teorie, mai mult ca de practică.

*speculatív, -ă adj. (mlat. speculativus, d. lat speculari, a abserva). Relativ la speculațiune (teorie), nu la practică: spirit speculativ, filosofie speculativă. S. m. și f. Cel pornit spre speculațiune (teorie). Adv. În mod speculativ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

speculatív adj. m., pl. speculatívi; f. speculatívă, pl. speculatíve

speculatív adj. m., pl. speculatívi; f. sg. speculatívă, pl. speculatíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPECULATÍV adj. (înv.) speculator. (Spirit ~.)

SPECULATIV adj. (înv.) speculator. (Spirit ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SPECULATIV, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. Care aparține speculației (1); rupt de practică, de experiență . 2 (FILOZ.) Care se întemeiază pe reflecție, pe meditație, nu pe cercetarea experimentală a realității. ♦ Filozofie s. = filozofie care își propune să construiască un sistem atotcuprinzător pe cale pur deductivă, pornind de la anumite principii presupuse a fi găsite numai cu ajutorul rațiunii (ex. speculațiile reprezentanților idealismului german: Fitche, Shelling, Hegel).

Intrare: speculativ
speculativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • speculativ
  • speculativul
  • speculativu‑
  • speculati
  • speculativa
plural
  • speculativi
  • speculativii
  • speculative
  • speculativele
genitiv-dativ singular
  • speculativ
  • speculativului
  • speculative
  • speculativei
plural
  • speculativi
  • speculativilor
  • speculative
  • speculativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)