speculativ, ~ă [At: AMFILOHIE, E. 1/113 / Pl: ~i, ~e / E: fr spéculatif] 1 a Care aparține speculației (7-8) Si: (frm) specular (1), (înv) speculator² (6). 2 a Referitor la speculație (7-8) Si: (frm) specular (2), (înv) speculator² (7). 3 a Rupt de practică și de experiență Si: Si: (frm) specular (1), (înv) speculator² (8). 4-5 smf, a (Persoană) care adoptă speculația (7-8) Si: (înv) speculant (12-13). 6-9 smf, a (Rar) Speculant (1-4).