spectrograf sn [At: LTR² / Pl: ~e / E: fr spectrographe] 1 Instrument pentru înregistrarea spectrelor radiației electromagentice (de la infraroșu la radiația X) pe plăci fotografice. 2 (Îs) ~ de masă Instalație pentru determinarea și izolarea izotopilor unei substanțe. 3 Aparat specializat pentru analizarea spectrală a semnalelor complexe.

SPECTROGRAF, spectrografe, s. n. Instrument pentru înregistrarea spectrelor pe o placă fotografică.

SPECTROGRAF, spectrografe, s. n. Instrument pentru înregistrarea spectrelor (1) pe o placă fotografică. – Fr. spectrographe (<gr.).

SPECTROGRAF s.n. Instrument cu ajutorul căruia se pot fotografia spectrele. ♦ Spectrograf de masă = dispozitiv electromecanic utilizat pentru separarea izotopilor unui element după masa fiecăruia dintre ei. [< fr. spectrographe, cf. lat. spectrum – spectru, gr. graphein – a scrie].

SPECTROGRAF s. n. aparat pentru analiza spectrală a semnalelor complexe. ♦ ~ de masă = dispozitiv electromecanic pentru separarea izotopilor unui element după masa fiecăruia dintre ei. (< fr. spectrographe)

SPECTROGRAF ~e n. Spectroscop înregistrator. * ~ de masă dispozitiv pentru separarea izotopilor unui element prin determinarea masei fiecăruia dintre aceștia. [Sil. spec-tro-graf] /<fr. spectrographe

spectrograf (desp. -tro-graf) s. n., pl. spectrografe

spectrograf (-tro-graf) s. n., pl. spectrografe

spectrograf s. n. (sil. -graf), pl. spectrografe

SPECTROGRAF s. n. (< fr. spectrographe, cf. lat. spectrum – spectru, gr. graphein – a scrie): aparat folosit în fonetica experimentală (v.) pentru înregistrarea spectrelor sonore pe o placă fotografică.

SPECTRO- „spectru, spectral”. ◊ L. spectrum „apariție, arătare” > fr. spectro-, engl. id., germ. spektro- > rom. spectro-. □ ~bologramă (v. bolo-, v. -gramă), s. f., curbă care reprezintă repartiția energiei, exprimată în unități relative, în funcție de lungimea de undă; ~bolometru (v. bolo-, v. -metru₁), s. n., tip de bolometru cu care se determină intensitatea și repartiția energiei la limita superioară a atmosferei; ~colorimetru (v. colori-, v. -metru₁), s. n., 1. Instrument medical pentru determinarea discromatopsiei. 2. Instrument cu care se pot face determinări colorimetrice cu radiații de mai multe lungimi de undă; ~fotometrie (v. foto-, v. -metrie₁), s. f., capitol al spectrometriei care se ocupă cu determinarea intensității radiațiilor monocromatice într-un spectru; ~fotometru (v. foto-, v. -metru₁), s. n., instrument optic folosit în spectrofotometrie; ~graf (v. -graf), s. n., instrument utilizat la înregistrarea fotografică a spectrului luminii; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiere a spectrelor luminii cu ajutorul spectrografului; ~gramă (v. -gramă), s. f., fotografiere a unui spectru obținută cu ajutorul spectrografului; ~heliograf (v. helio-, v. -graf), s. n., spectrograf special pentru fotografierea soarelui în lumină monocromatică; ~heliogramă (v. helio-, v. -gramă), s. f., fotografie a soarelui obținută cu ajutorul spectroheliografului; ~helioscop (v. helio-, v. -scop), s. n., instrument folosit pentru observarea vizuală a soarelui în lumină monocromatică; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Tehnică de măsurare a liniilor spectrelor și a lungimilor de undă. 2. Comparare a intensităților luminoase a două radiații monocromatice; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument pentru studiul spectrelor prin măsurarea intensității fiecărei radiații monocromatice din spectru. 2. Instalație complexă folosită în fizica nucleară pentru studierea spectrului de viteză sau de energii ale particulelor; ~scop (v. -scop), s. n., instrument optic folosit pentru observarea spectrelor luminoase; ~scopie (v. -scopie), s. f., 1. Parte a opticii care studiază spectrele luminoase. 2. Capitol al fizicii nucleare care se ocupă cu studiul spectrelor energetice ale radiațiilor.

SPECTOGRAF (< fr. {i}; {s} fr. spectre „spectru” + gr. grapho „a scrie”) s. n. 1. Instrument asemănător spectroscopului, care se utilizează pentru înregistrarea prin fotografiere a spectrului luminii, putând fi utilizat și pentru domeniile spectrale alăturate (infraroșu și ultraviolet). 2. S. de masă = dispozitiv electromecanic utilizat pentru separarea izotopilor unui element. permițând totodată determinarea masei și a concentrației fiecăruia dintre eiș a fost inventat de F. W. Aston în 1919.