14 definiții pentru spectator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un spectacol, la o competiție sportivă, la o ceremonie etc. ♦ Martor ocular la o întâmplare, la un eveniment. – Din fr. spectateur, lat. spectator.

spectator, ~oare [At: ASACHI, P. R. 2/6 / V: (îvr) ~eta~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr spectateur, lat spectator] 1-2 smf, a (Persoană) care asistă la un spectacol (5-6) Si: privitor, (rar) uitător. 3-4 smf, a (Persoană) care asistă la o acțiune în mod pasiv Vz martor. 5-6 smf, a Privitor.

SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un spectacol, la o competiție sportivă, la o ceremonie etc. ♦ Martor la o întâmplare, la un eveniment. – Din fr. spectateur, lat. spectator.

SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care asistă la un spectacol artistic sau la o competiție sportivă. Grigore privea, ca orice spectator străin, fără să clipească. REBREANU, R. I 265. ◊ (Adjectival) Ion a fost mult mai bine înțeles de publicul spectator. GHEREA, ST. CR. II 150. 2. Persoană martoră la o întîmplare, la un eveniment. Vom fi în același timp actorii și spectatorii unei grandioase epopei. C. PETRESCU, Î. II 63.

SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un spectacol artistic sau la o competiție sportivă. ♦ Persoană martoră la o întâmplare, la un eveniment. – Fr. spectateur (lat. lit. spectator).

SPECTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care asistă la un spectacol. ♦ Martor ocular la o întâmplare, la un eveniment etc. [Cf. lat. spectator, fr. spectateur].

SPECTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care asistă la un spectacol. ◊ martor ocular (la o întâmplare). (< fr. spectateur, lat. spectator)

SPECTATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care asistă la un spectacol sau la o competiție sportivă. 2) Martor ocular la un eveniment. /<fr. spectateur, lat. spectator, it. specttatore

spectator m. 1. cel ce-i martur ocular al unui eveniment, al unui lucru; 2. cel ce azistă la o reprezentațiune teatrală.

*spectatór, -oáre s. (lat. spectator, d. spectare, a privi. V. aștept, expectativ). Privitor (la un eveniment, la un spectacul).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spectatór adj. m., s. m., pl. spectatóri; s. f. sg. și pl. spectatoáre

spectatór s. m., pl. spectatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPECTATÓR s. 1. privitor, (rar) uitător. (Toți ~ii de la premieră erau încântați.) 2. martor. (~ neputincios la încăierare.)

SPECTATOR s. 1. privitor, (rar) uitător. (Toți ~ de la premieră erau încîntați.) 2. martor. (~ neputincios la încăierare.)

Intrare: spectator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spectator
  • spectatorul
  • spectatoru‑
plural
  • spectatori
  • spectatorii
genitiv-dativ singular
  • spectator
  • spectatorului
plural
  • spectatori
  • spectatorilor
vocativ singular
  • spectatorule
plural
  • spectatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spectator, -oare spectatoare

  • 1. Persoană care asistă la un spectacol, la o competiție sportivă, la o ceremonie etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: privitor, -oare uitător 2 exemple
    exemple
    • Grigore privea, ca orice spectator străin, fără să clipească. REBREANU, R. I 265.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Ion a fost mult mai bine înțeles de publicul spectator. GHEREA, ST. CR. II 150.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Martor ocular la o întâmplare, la un eveniment.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: martor, -ă un exemplu
      exemple
      • Vom fi în același timp actorii și spectatorii unei grandioase epopei. C. PETRESCU, Î. II 63.
        surse: DLRLC

etimologie: