specul sn [At: HELIADE, O. I, 369 / V: ~um (Pl: ~umuri), (înv) ~ă sf, ~echiu, ~clu, ~col s / Pl: ~e, (rar) ~i / E: lat speculum, fr spéculum] 1 (Ltî) Oglindă. 2 Instrument chirurgical cu ajutorul căruia se poate dilata temporar un conduct natural (cavități nazale, conduct auditiv etc.) dând posibilitatea examinării lui.

SPECUL, specule, s. n. Instrument chirurgical cu care se lărgesc anumite cavități ale organismului, pentru a putea fi examinate mai bine. – Variantă: speculum s. n.

SPECUL, specule, s. n. Instrument chirurgical cu care se lărgesc anumite cavități ale organismului omenesc, spre a putea fi examinate mai bine. [Var.: speculum s. n.] – Fr. spéculum (lat. lit. speculum).

SPECUL s.n. Instrument chirurgical folosit pentru a lărgi sau pentru a deschide anumite cavități ale organismului (nas etc.) cu scopul de a le putea examina mai bine. [Var. speculum s.n. / < fr. spéculum, cf. lat. speculum – oglindă].

SPECUL s. n. instrument chirurgical pentru a lărgi sau a deschide anumite cavități ale organismului, spre a le putea examina mai bine. (< fr. spéculum, lat. speculum)

specul m. oglindă: (rază) ce’n speculi resfrânte lumina îndoios BOL.

*spécul n., pl. e (lat. speculum, oglindă). Oglingioară p. uzu dentiștilor și medicilor.

spechiu sn vz specul

speclu sn vz specul

specol sn vz specul

speculă² sf vz specul

speculum sn vz specul

șpec² sn [At: DR. III, 432 / Pl: ? / E: nct] (Ban; îe) A băga (pe cineva) la (sau în) ~ A pune (pe cineva) la butuc.

șpec¹ sn [At: ANON. CAR. / Pl: ? / E: ger Speck, mg spék] 1 (Ban; înv) Slănină. 2 (Reg) Surplus de materie lucrată.

SPECULUM s.n. v. specul.

ȘPEC s.n. (Poligr.) Surplus de materie lucrată. [< germ. Speck].

ȘPEC s. n. (poligr.) surplus de materie lucrată. (< germ. Speck)

speculum n. Med. un fel de oglindă de care se servesc medicii spre a examina organele interne (urechea, gura, etc.).

specul (instrument chirurgical) s. n., pl. specule

specul s. n., pl. specule

specul s. n., pl. specule

șpec s. n.

SPECUL s. v. oglindă.

specul s. v. OGLINDĂ.

ȘPEC s.n. (Ban.) Slănină. Shpek. AC, 370. Etimologie: germ. Speck, magh. spék. Cf. l a r d.

șpec s.m. (înv. și reg.) slănină: (în expr.) a băga la șpec (pe cineva) = a pune la butuc (în obezi).