opțiuni
15 definiții se potrivesc cu cel puțin două din cuvintele căutate

Dacă rezultatele nu sunt mulțumitoare, puteți căuta cuvintele separat sau puteți căuta în tot textul definițiilor.

SPECIALIST, -Ă, specialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic o disciplină, o problemă în domeniul căreia profesează. ◊ Medic specialist = prima treaptă în ierarhia medicală; persoană aflată pe această treaptă. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. spécialiste.

SPECIALIST, -Ă, specialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic o disciplină, o problemă în domeniul căreia profesează. ◊ Medic specialist = prima treaptă în ierarhia medicală; persoană aflată pe această treaptă. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. spécialiste.

*specialíst, -ă adj. (d. special). Om cu studiĭ speciale: specialist în chimia agricolă. V. enciclopedist.

SPECIALIST adj. (înv.) special. (Medic ~.)

specialist s. m. (sil. -ci-a-), pl. specialiști

specialist (-ci-a-) s. m., pl. specialiști

specialist (desp. -ci-a-) s. m., pl. specialiști

spețialist, ~ă smf vz specialist

specialist a. și m. care s’ocupă în special cu lucrul cutare sau cutare: specialist în bolile de ochi.

SPECIALIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană special pregătită pentru a lucra într-un anumit domeniu; reprezentant al unei specialități. ~ în radiologie. [Sil. -ci-a-] /<fr. specialiste, germ. Spezialist

SPECIALIST, -Ă s. m. f. cel care cunoaște temeinic o disciplină etc. (< fr. spécialiste)

SPECIALIST, -Ă s.m. și f. Cel care cunoaște temeinic o disciplină, un subiect, o problemă etc. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. spécialiste].

SPECIALIST, -Ă, specialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic o disciplină sau o problemă. [Pr.: -ci-a-] – Fr. spécialiste.

SPECIALIST, -Ă, specialiști, -ste, s. m. și f. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «în» și precizînd domeniul) Persoană care cunoaște temeinic o problemă sau o disciplină. Poate să ajungă un chimist de frunte. Alți tineri ajung specialiști și în alte ramuri științifice. GHEREA, ST. CR. II 341. – Pronunțat: -ci-a-.

specialist, ~ă [At: (a.1827) PLR I, 238 / P: ~ci-a- / V: (înv) ~eți~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr spécialiste, it specialista, ger Spezialist] 1-2 smf, a (Persoană) care cunoaște temeinic un domeniu de activitate Si: special (11). 3 a (Îs) Medic ~ Grad în ierarhia medicilor, între medic secundar și medic primar. 4 a (Îas) Persoană care are gradul de medic specialist (4).

SPECIALIST adj. (înv.) special. (Medic ~.)