spatie¹ sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~iu sm / A și: (rar) spatie / Pl: ~ii / E: ngr σπαδί] Una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-un semn asemănător unei frunze de trifoi, de culoare neagră Si: ghindă (2), treflă, (reg) cruce.

spatie² sf [At: POLIZU / S și: spathie / Pl: ~ii / E: ns cf scatiu] (Orn; reg) Florinte (Carduelis chloris chloris).

spatiu sm vz spatie¹

spația vt [At: NEGULICI, PROT.–POP. / P: ~ți-a / Pzi: ~iez / E: spațiu] 1 A lăsa o distanță între corpuri Si: a depărta (1), a distanța (5), a îndepărta, a rări. 2 (Tip; spc) A mări intervalele albe dintre litere, cuvinte, rânduri prin spații¹ albe pentru a scoate în evidență, pentru a mări vizibilitatea sau pentru a completa un rând Si: (înv) a spaționa.

SPATIE, spatii, s. f. (Regional) Treflă. Baba trase din brîu cărți soioase și rupte la colțuri... – Vezi, drăguță, cum ți s-aleg dumitale lacrimile și scîrba? Și omul dumitale, craiul de spatii, răsare într-altă parte, într-o adunare de oameni. SADOVEANU, B. 51. Cît despre spatii, cuconu Ioniță n-avea niciodată mai mult de șase, iar cucoana Mărioara niciodată mai puțin de șepte! HOGAȘ, H. 9.

SPAȚIA, spațiez, vb. I. Tranz. A rări, a depărta, a despărți prin spații; a lăsa un spațiu între lucruri. – Pronunțat: -ți-a.

SPAȚIA vb. I. tr. A distanța, a rări, a despărți prin spații (cuvinte, rînduri etc.) [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. it. spaziare].

SPAȚIA vb. tr. a distanța, a rări, a despărți prin spații (cuvinte, rânduri etc.); a spaționa. (< it. spaziare)

A SPAȚIA ~ez tranz. (obiecte, litere, cuvinte, rânduri etc.) A separa prin spații (mai mari); a așeza la o anumită distanță unul de altul; a rări; a distanța. /Din spațiu

spatie f. una din cele două colori negre ale cărților de joc. [Gr. mod. SPATHĬ, sabie, pică (în jocul de cărți)].

spatíe f. (ngr. spathi, spadă, că’n ainte, pe cărțile de joc, era un mîner de spadă, care pe urmă, din neștiință, s’a schimbat în „treflă”). Treflă (figura neagră de forma frunzeĭ de trifoĭ) la cărțile de joc. V. șpagă.

spatie s. f., art. spatia, g.-d. art. spatiei; pl. spatii, art. spatiile (desp. -ti-i-)

spația (a ~) (desp. -ți-a) vb., ind. prez. 1 sg. spațiez (desp. -ți-ez), 3 spațiază, 1 pl. spațiem; conj. prez. 1 sg. să spațiez, 3 să spațieze; ger. spațiind (desp. -ți-ind)

spatie s. f., art. spatia, g.-d. art. spatiei; pl. spatii, art. spatiile

spația (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 spațiază, 1 pl. spațiem (-ți-em); conj. prez. 3 să spațieze; ger. spațiind (-ți-ind)

spatie s. f., art. spatia, g.-d. art. spatiei; pl. spatii, art. spatiile

spația vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. spațiez, 1 pl. spațiem (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. spațieze; ger. spațiind (sil. -ți-ind)

spația (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. spațiază, 1 pl. spațiem, ger. spațiind)

spatiu, spatii s. m. (cart.) treflă.

SPATIE s. ghindă, treflă, (reg.) cruce. (~ la cărțile de joc.)

SPATIE s. v. florean, florinte.

SPAȚIA vb. (TIPOGR.) a depărta, a distanța, a îndepărta, a rări, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvânt.)

spatie s. v. FLOREAN. FLORINTE.

SPATIE s. ghindă, treflă, (reg.) cruce. (~ la cărțile de joc.)

SPAȚIA vb. a depărta, a distanța, a îndepărta, a rări, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvînt.)