2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

spâni [At: AR (1830) 1662/23 / Pzi: ~nesc / E: spân] (Înv) 1 vi (D. bărbați) A deveni spân1 (1). 2-3 vir (Pan; d. păsări) A-și pierde penele.

SPÂN, -Ă, spâni, -e, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor; adesea substantivat) Care este (biologic) lipsit de barbă și de mustăți. – Lat. *spanus.

SPÂN, -Ă, spâni, -e, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor; adesea substantivat) Care este (biologic) lipsit de barbă și de mustăți. – Lat. *spanus.

spâi, ~ă a vz spân1

spân1, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~z, ~âi, ~ă, spârc, spârcă, spin, spină / Pl: ~i, ~e / E: ml *spanus] 1 (D. bărbați sau d. părți ale feței lor) Căruia nu îi cresc barbă și mustață Si: (reg) spânatic (1), spânat1, spânău, spânzac (1), spânzatic. 2 (Pex; d. bărbați sau d. părți ale feței lor) Cu barbă și cu mustață rare Si: spânatic (2). 3 (Îe) A trage nădejde ca ~ul de barbă Se spune despre cei ce speră în împlinirea unor dorințe nerealizabile. 4 (Îe) Când va face ~ul barbă Niciodată. 5 (Îe) ~ul se rade lesne Se spune despre cei săraci care se mulțumesc cu puțin. 6 (Rar; d. bărbați) Lipsit complet de păr în barbă, la mustață și pe cap. 7 (Reg; d. oameni) Care are părul roșu. 8 (Reg; d. bărbați) Necăsătorit. 9-10 (Mun; d. femelele animalelor) Care nu dă (sau care dă foarte puțin) lapte Si: (reg) spânatic (3-4). 11 (Reg; d. femei) Sterp.

spânz2, ~ă a vz spân1

spârc3, ~ă a vz spân1

SPÎN, -Ă, spîni, -e, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor) Căruia nu-i crește barbă și mustață (aproape) deloc. Un bărbat uriaș cu fața spînă se ridică. CAMILAR, N. I 184. Era un om fără vîrstă, scund și cu ochii șterși. Zîmbea încremenit cu obrazu-i spîn. SADOVEANU, B. 22. Era mic, subțire, puțin cam spîn și vioi ca o veveriță. GALACTION, O. I 213. Dragu-mi-i fecioru spîn, Că-i și tînăr și bătrîn. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460. ♦ (Substantivat, m.) Bărbat căruia nu-i crește barbă și mustață. Din lipsă de umezeală, grîul în multe locuri răsărise ca barba spînului; ici un fir, colo un fir. SADOVEANU, M. C. 176. Spînul vrea să-ți răpuie capul cu orice chip și de aceea te-a trimis să-i aduci sălăți din grădina ursului. CREANGĂ, P. 213. ◊ Expr. A trage nădejde ca spînul de barbă v. barbă (1).

SPÎNI, spînesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A deveni spîn. Apoi... dacă toată lumea a spînit, sînt silit să macin aici la tine. ISPIRESCU, la TDRG. ♦ (Despre păsări) A-și pierde penele. De să smulg (păunii) mai înainte (de 15 iunie), apoi... din vreme în vreme vor spîni. DRĂGHICI, la TDRG.

SPÎN, -Ă, spîni, -e, adj. Căruia nu-i crește (aproape) deloc barbă și mustață. Față spînă. Om spîn. ◊ (Substantivat, m.) Spînul vrea să-ți răpuie capul (CREANGĂ). – Lat. *spanus (< gr.).

SPÎNI, spînesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A deveni spîn. ♦ (Despre păsări) A-și pierde penele. – Din spîn.

SPÂN ~ă (~i, ~e) și substantival (despre bărbați) Căruia nu-i crește barbă și mustăți. /<lat. spanus

spân a. și m. imberb. [Gr. bizantin SPANÓS].

spîn, -ă adj. (mgr. spanós, spin). Căruĭa nu-ĭ crește barba și mustățile: om spîn, față spînă. A trage nădejde ca spînu de barbă (saŭ: ca prepelița de coadă), a spera în zadar.

Ortografice DOOM

spân adj. m., s. m., pl. spâni; adj. f., s. f. spână, pl. spâne

!spân adj. m., s. m., pl. spâni; adj. f., s. f. spână, pl. spâne

spân adj. m., pl. spâni; f. sg. spână, pl. spâne

Etimologice

spîn (-ni), adj. m. – Glabru, fără păr. – Mr. spîn. Gr. σπάνος, de la στάνυς „lipsă de densitate” (Densusianu, Hlr., 345; Philippide, II, 14 și 733; Bezdechi, Dacor., IV, 1282; REW 8118b; Rohlfs, EWUG, 2012; Rosetti, II, 68; Sandfeld 29), cf. alb. spënk, sl. spanŭ. Prezența unui intermediar lat. *spanus nu pare o ipoteză posibilă și nici necesară (calabr., sicil. spanu este împrumut direct din gr.). Der. din sl. este posibilă, dar se lovește de dificultatea trecerii lui an › în, care este aceeași din cuvintele mult discutate, jupîn, smîntînă, stînă și stăpîn. – Der. spînatic (var. spînatec), adj. (glabru).

Enciclopedice

SPÂNUL, Petre (1894-1962, n. Vicovu de Jos, jud. Suceava), medic veterinar român. M. coresp. al Acad. (1955). Inspector zootehnic și sanitar veterinar al Bucovinei (1918-1920). Studii privind bolile veterinare și însemnătatea zooeconomiei („Contribuții la combaterea pestei porcine cu ser”, „Importanța zooeconomiei naționale”).

Argou

când o face spânul barbă expr. niciodată.

Sinonime

SPÂN adj. (reg.) spânău, spânzac, spânzatic. (Om ~.)

SPÎN adj. (reg.) spînău, spînzac, spînzatic. (Om ~.)

Intrare: spâni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spâni
  • spânire
  • spânit
  • spânitu‑
  • spânind
  • spânindu‑
singular plural
  • spânește
  • spâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spânesc
(să)
  • spânesc
  • spâneam
  • spânii
  • spânisem
a II-a (tu)
  • spânești
(să)
  • spânești
  • spâneai
  • spâniși
  • spâniseși
a III-a (el, ea)
  • spânește
(să)
  • spânească
  • spânea
  • spâni
  • spânise
plural I (noi)
  • spânim
(să)
  • spânim
  • spâneam
  • spânirăm
  • spâniserăm
  • spânisem
a II-a (voi)
  • spâniți
(să)
  • spâniți
  • spâneați
  • spânirăți
  • spâniserăți
  • spâniseți
a III-a (ei, ele)
  • spânesc
(să)
  • spânească
  • spâneau
  • spâniră
  • spâniseră
Intrare: spân
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spân
  • spânul
  • spânu‑
  • spână
  • spâna
plural
  • spâni
  • spânii
  • spâne
  • spânele
genitiv-dativ singular
  • spân
  • spânului
  • spâne
  • spânei
plural
  • spâni
  • spânilor
  • spâne
  • spânelor
vocativ singular
  • spânule
  • spâne
—
plural
  • spânilor
—
spâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spâni, spânescverb

  • 1. rar A deveni spân. DLRLC
    • format_quote Apoi... dacă toată lumea a spînit, sînt silit să macin aici la tine. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
    • 1.1. (Despre păsări) A-și pierde penele. DLRLC
      • format_quote De să smulg (păunii) mai înainte (de 15 iunie), apoi... din vreme în vreme vor spîni. DRĂGHICI, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • spân DLRM

spân, spânăadjectiv

  • 1. adesea substantivat (Despre bărbați sau despre fața lor) Care este (biologic) lipsit de barbă și de mustăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un bărbat uriaș cu fața spînă se ridică. CAMILAR, N. I 184. DLRLC
    • format_quote Era un om fără vîrstă, scund și cu ochii șterși. Zîmbea încremenit cu obrazu-i spîn. SADOVEANU, B. 22. DLRLC
    • format_quote Era mic, subțire, puțin cam spîn și vioi ca o veveriță. GALACTION, O. I 213. DLRLC
    • format_quote Dragu-mi-i fecioru spîn, Că-i și tînăr și bătrîn. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460. DLRLC
    • format_quote Din lipsă de umezeală, grîul în multe locuri răsărise ca barba spînului; ici un fir, colo un fir. SADOVEANU, M. C. 176. DLRLC
    • format_quote Spînul vrea să-ți răpuie capul cu orice chip și de aceea te-a trimis să-i aduci sălăți din grădina ursului. CREANGĂ, P. 213. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.