spațiere sf [At: NEGULICI / P: ~ți-e~ / V: (îvr) ~iare / Pl: ~ri / E: spația] 1 Lăsare a unei distanțe între corpuri Si: depărtare (5), distanțare (5), îndepărtare, rărire. 2 (Tip; spc) Mărire a intervalelor albe dintre litere, cuvinte, rânduri prin spații¹ (25) albe, pentru a scoate în evidență, pentru a mări vizibilitatea sau pentru a completa un rând Si: (înv) spaționare.

SPAȚIERE, spațieri, s. f. Acțiunea de a spația; despărțire, rărire prin spații. – Pronunțat: -ți-e-.

SPAȚIERE s.f. Acțiunea de a spația și rezultatul ei; rărire, distanțare. [< spația].

spația vt [At: NEGULICI, PROT.–POP. / P: ~ți-a / Pzi: ~iez / E: spațiu] 1 A lăsa o distanță între corpuri Si: a depărta (1), a distanța (5), a îndepărta, a rări. 2 (Tip; spc) A mări intervalele albe dintre litere, cuvinte, rânduri prin spații¹ albe pentru a scoate în evidență, pentru a mări vizibilitatea sau pentru a completa un rând Si: (înv) a spaționa.

spațiare sf vz spațiere

SPAȚIA, spațiez, vb. I. Tranz. A rări, a depărta, a despărți prin spații; a lăsa un spațiu între lucruri. – Pronunțat: -ți-a.

SPAȚIA vb. I. tr. A distanța, a rări, a despărți prin spații (cuvinte, rînduri etc.) [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. it. spaziare].

SPAȚIA vb. tr. a distanța, a rări, a despărți prin spații (cuvinte, rânduri etc.); a spaționa. (< it. spaziare)

A SPAȚIA ~ez tranz. (obiecte, litere, cuvinte, rânduri etc.) A separa prin spații (mai mari); a așeza la o anumită distanță unul de altul; a rări; a distanța. /Din spațiu

spațiere (desp. -ți-e-) s. f., g.-d. art. spațierii; pl. spațieri

spațiere (-ți-e-) s. f., g.-d. art. spațierii; pl. spațieri

spațiere s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. spațierii; pl. spațieri

spația (a ~) (desp. -ți-a) vb., ind. prez. 1 sg. spațiez (desp. -ți-ez), 3 spațiază, 1 pl. spațiem; conj. prez. 1 sg. să spațiez, 3 să spațieze; ger. spațiind (desp. -ți-ind)

spația (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 spațiază, 1 pl. spațiem (-ți-em); conj. prez. 3 să spațieze; ger. spațiind (-ți-ind)

spația vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. spațiez, 1 pl. spațiem (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. spațieze; ger. spațiind (sil. -ți-ind)

spația (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. spațiază, 1 pl. spațiem, ger. spațiind)

SPAȚIERE s. (TIPOGR.) depărtare, distanțare, îndepărtare, rărire. (~ literelor unui cuvânt.)

SPAȚIERE s. depărtare, distanțare, îndepărtare, rărire. (~ literelor unui cuvînt.)

SPAȚIA vb. (TIPOGR.) a depărta, a distanța, a îndepărta, a rări, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvânt.)

SPAȚIA vb. a depărta, a distanța, a îndepărta, a rări, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvînt.)