11 definiții pentru spația


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPAȚIÁ, spațiez, vb. I. Tranz. A rări, a distanța, a despărți prin spații mai mari (cuvinte, rânduri, obiecte). [Pr.: -ți-a] – Din spațiu.

SPAȚIÁ, spațiez, vb. I. Tranz. A rări, a distanța, a despărți prin spații mai mari (cuvinte, rânduri, obiecte). [Pr.: -ți-a] – Din spațiu.

spația vt [At: NEGULICI, PROT.–POP. / P: ~ți-a / Pzi: ~iez / E: spațiu] 1 A lăsa o distanță între corpuri Si: a depărta (1), a distanța (5), a îndepărta, a rări. 2 (Tip; spc) A mări intervalele albe dintre litere, cuvinte, rânduri prin spații1 albe pentru a scoate în evidență, pentru a mări vizibilitatea sau pentru a completa un rând Si: (înv) a spaționa.

SPAȚIÁ, spațiez, vb. I. Tranz. A rări, a depărta, a despărți prin spații; a lăsa un spațiu între lucruri. – Pronunțat: -ți-a.

SPAȚIÁ vb. I. tr. A distanța, a rări, a despărți prin spații (cuvinte, rânduri etc.) [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. it. spaziare].

SPAȚIÁ vb. tr. a distanța, a rări, a despărți prin spații (cuvinte, rânduri etc.); a spaționa. (< it. spaziare)

A SPAȚIÁ ~éz tranz. (obiecte, litere, cuvinte, rânduri etc.) A separa prin spații (mai mari); a așeza la o anumită distanță unul de altul; a rări; a distanța. /Din spațiu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 spațiáză, 1 pl. spațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să spațiéze; ger. spațiínd (-ți-ind)

spațiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. spațiéz, 1 pl. spațiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. spațiéze; ger. spațiínd (sil. -ți-ind)

spația (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. spațiază, 1 pl. spațiem, ger. spațiind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPAȚIÁ vb. (TIPOGR.) a depărta, a distanța, a îndepărta, a rări, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvânt.)

SPAȚIA vb. a depărta, a distanța, a îndepărta, a rări, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvînt.)

Intrare: spația
  • silabație: spa-ți-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spația
  • spațiere
  • spațiat
  • spațiatu‑
  • spațiind
  • spațiindu‑
singular plural
  • spația
  • spațiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spațiez
(să)
  • spațiez
  • spațiam
  • spațiai
  • spațiasem
a II-a (tu)
  • spațiezi
(să)
  • spațiezi
  • spațiai
  • spațiași
  • spațiaseși
a III-a (el, ea)
  • spația
(să)
  • spațieze
  • spația
  • spație
  • spațiase
plural I (noi)
  • spațiem
(să)
  • spațiem
  • spațiam
  • spațiarăm
  • spațiaserăm
  • spațiasem
a II-a (voi)
  • spațiați
(să)
  • spațiați
  • spațiați
  • spațiarăți
  • spațiaserăți
  • spațiaseți
a III-a (ei, ele)
  • spația
(să)
  • spațieze
  • spațiau
  • spația
  • spațiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spația

etimologie:

  • spațiu
    surse: DEX '98 DEX '09