SPĂLĂTORIE, spălătorii, s. f. 1. Încăpere sau clădire special amenajată în care se spală rufe. 2. Instalație de spălare și de înnobilare a unor substanțe minerale. – Spălător + suf. -ie.

spălătorie sf [At: (a. 1829) DOC. EC. 441 / Pl: ~ii / E: spălător + -ie] 1-2 Încăpere sau clădire special amenajată și utilată pentru spălatul rufelor și al altor țesături lavabile. 3 (Îs) ~ chimică Întreprindere în care se curăță rufe și haine cu ajutorul substanțelor chimice. 4 Instalație pentru înnobilarea substanțelor minerale utile prin spălarea cu apă. 5 (Îrg) Spălare (1). 6-7 (În practica religiei creștine) Vas sau loc în care preotul se spală pe mâini înainte sau după liturghie Si: (reg) spălător (14-15).

SPĂLĂTORIE, spălătorii, s. f. 1. Încăpere sau construcție special amenajată în care se spală rufe. 2. Instalație de spălare și de înnobilare a unor substanțe minerale. – Spălător + suf. -ie.

SPĂLĂTORIE, spălătorii, s. f. 1. Încăpere special amenajată în locuințe și în anumite instituții, unde se spală rufele. A chemat îndată un samsar și i-a spus să-i găsească fără zăbavă o pereche de case frumoase, cu... bucătării, spălătorii, cu grajduri și șoproane. CARAGIALE, O. III 29. ◊ Spălătorie chimică = întreprindere unde se spală hainele cu mijloace chimice. Constantin Lipan își trimisese hainele de solemnitate la spălătoria chimică. C. PETRESCU, C. V. 169. 2. Instalație de preparare mecanică a cărbunilor pe cale umedă. Șef de echipă la spălătoria de cărbuni.

SPĂLĂTORIE ~i f. 1) Întreprindere de deservire socială pentru spălarea rufelor. 2) Instalație complexă pentru separarea componentelor unui minereu cu ajutorul apei sau al altui lichid. [G.-D. spălătoriei] /spălător + suf. ~ie

spălătorie f. locul unde se spală.

spălătoríe f. Cameră în care se spală rufe. Stabiliment comercial în care se primesc rufe și haĭne de spălat: spălătorie chimică.

spălătorie-curățătorie s. f. Unitate comercială unde se spală și se curăță hainele ◊ „Vizităm pe platforma Militari cea mai mare unitate de spălătorie-curățătorie din țară.” R.l. 20 II 75 p. 1; v. și dulciuri-răcoritoare (1974) (din spălătorie + curățătorie)

spălătorie-fulger s. f. Spălătorie rapidă ◊ „Cooperativa «Sârguința» a înființat o spălătorie-fulger, cu câteva centre de primire a rufelor.” Sc. 21 X 63 p. 2 (din spălătorie + fulger)

spălătorie s. f., art. spălătoria, g.-d. art. spălătoriei; pl. spălătorii, art. spălătoriile (desp. -ri-i-)

spălătorie s. f., art. spălătoria, g.-d. art. spălătoriei; pl. spălătorii, art. spălătoriile

spălătorie s. f., art. spălătoria, g.-d. art. spălătoriei; pl. spălătorii, art. spălătoriile

SPĂLĂTORIE s. v. spălare, spălat, spălătură.

SPĂLĂTORIE s. curățătorie. (~ chimică.)

SPĂLĂTORIE s. curățătorie. (~ chimică.)

spălătorie s. v. SPĂLARE. SPĂLAT. SPĂLĂTURĂ.