2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPĂLĂCÍT, -Ă, spălăciți, -te, adj. Care este lipsit de culori vii, ale cărui culori s-au șters; decolorat. ♦ Palid, searbăd, fad; p. ext. lipsit de expresie, de vioiciune; ofilit. – V. spălăci.

SPĂLĂCÍT, -Ă, spălăciți, -te, adj. Care este lipsit de culori vii, ale cărui culori s-au șters; decolorat. ♦ Palid, searbăd, fad; p. ext. lipsit de expresie, de vioiciune; ofilit. – V. spălăci.

spălăcit1 sns [At: UDRESCU, GL. / E: spălăci] Spălare (1) superficială.

spălăcit2, ~ă [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 124/13 / V: (reg) ~luc~ / Pl: ~iți, ~e / E: spălăci] 1 a (D. obiecte, d. substanțe etc.) Care are o culoare puțin intensă Si: decolorat2 (1), șters, (reg) spălat2 (8), spălătocit (1), spălătuit (1). 2 a Care și-a pierdut culoarea inițială Si: decolorat2, șters, (reg) spălat2, spălătocit (2), spălătuit (2). 3-4 a, av (D. culori) (Care este) puțin intens Si: șters2, (liv) tern, (reg) stricat. 5 a (Rar) Care este slab conturat Si: vag, estompat (1). 6 a Care se distinge cu greutate Si: vag, estompat (5). 7 a (Fig; d. stil, exprimare, artă etc.) Care este lipsit de expresivitate, de vigoare etc. 8 a (D. oameni) Care are obrazul lipsit de culoare Si: searbăd1, șters2, (pop) spelb. 9 a (D fața oamenilor) Care este fără culoare Si: searbăd1, șters2, (pop) spelb. 10 a (Pex; d. fața oamenilor) Lipsit de expresivitate Si: inexpresiv, neexpresiv. 11-12 a (D. păr) Care este decolorat sau de culoare deschisă. 13 a (D. ochi) Care au o culoare ștearsă, lipsită de luminozitate sau expresivitate. 14 a (D. privire) Fără expresivitate. 15 a (D. lumină, d. surse de lumină sau d. corpuri luminoase) Care este lipsit de intensitate Si: stins, palid, pal2, (rar) pălit, (pop) searbăd1. 16 a (D. momente ale zilei) Lipsit de suficientă luminozitate. 17 a (Îrg; d. vin) Diluat (1). 18 a (Olt; d. fasole) Care este fiartă puțin și apoi clătită cu apă rece.

SPĂLĂCÍT, -Ă, spălăciți, -te, adj. 1. Care este lipsit de culori vii; șters, fără strălucire. V. decolorat. Vameșul englez... cu ochii... spălăciți călcă apăsat. BART, S. M. 97. Stau în neclintire, de jur împrejur, dealuri nesfîrșite ce-și lungesc coama netedă, ca un volan negru, pe cenușiul spălăcit al bolții fără lumini. VLAHUȚĂ, N. 179. La lumina spălăcită a becului... chipul camaradului seamănă cu icoana unui martir. CARAGIALE, O. II 239. 2. Palid, searbăd; p. ext. lipsit de expresie, de vioiciune; ofilit. Și-a ales mireasă din cătun... O fetișcană spălăcită, pistruiată, cu coade lungi, galbene. STANCU, D. 75. Giupîne, ești spălăcit și sarbăd, parc-ai ieșit acu din mormînt. ALECSANDRI, T. 1616. ◊ Fig. Condeiul meu cel smead, molatic, searbăd și spălăcit. ODOBESCU, S. III 159. ◊ (Substantivat) Tăcu, o apucă de bărbie, apoi, netezind-o pe frunte, îngînă cu glas trăgănat: N-ai grijă; nu te dau eu nici pe zece spălăcite de-acelea. DUNĂREANU, CH. 112.

SPĂLĂCÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este lipsit de culori vii; decolorat; șters. 2) Care este lipsit de expresie; palid; șters; fad. /v. a spălăci

spălăcit a. decolorat, palid: ești spălăcit și sarbăd AL.

spălăcít, -ă adj. Descolorat. Fig. Șters, fără aparență, fără distincțiune: om, caracter spălăcit.

SPĂLĂCÍ, spălăcesc, vb. IV. Refl. A-și pierde culoarea inițială, a deveni mai șters, a se decolora (la spălat sau la soare). – Din spăla.

SPĂLĂCÍ, spălăcesc, vb. IV. Refl. A-și pierde culoarea inițială, a deveni mai șters, a se decolora (la spălat sau la soare). – Din spăla.

spălăci [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~cesc / E: spăla + -ăci] 1-2 vr, (rar) vtf A-și pierde sau a-și face să-și piardă culoarea inițială Si: a (se) decolora (5-6), a ieși, (reg) a se serbezi, a se spălătoci (1). 3-4 vr, (rar) vtf A deveni sau a face să devină șters, prin spălare sau sub acțiunea razelor solare Si: a (se) decolora (1-2), a ieși, (reg) a se serbezi, a se spălătoci (2). 5 vt (Fig) A-și pierde valoarea. 6 vt (Fig) A dispărea din memorie. 7 vr (Rar) A se estompa (4). 8 vr (Rar; d. oameni) A se ofili. 9 vr (D. ochi) A-și pierde luminozitatea. 10 vr (Reg; d. lichide) A-și pierde aciditatea Si: a se răsufla. 11-12 vtr (Îrg) A (se) spăla (1-2) în mod superficial. 13 vt (Îvr; c. i. alimente) A clăti (17).

SPĂLĂCÍ, spălăcesc, vb. IV. Refl. A-și pierde culoarea inițială, a deveni mai șters, mai puțin viu (prin spălare sau sub influența razelor solare); a se decolora. La marginea satului te întîmpină din stînga o cruce strîmbă pe care e răstignit un Hristos cu fața spălăcită de ploi. REBREANU, I. 9. ◊ Fig. Totul era bătrîn, totul era trecut în copilul acela; gura i se îngurzise, ochii i se spălăciseră. CAMILAR, N. II 368. ♦ Tranz. Fig. (Neobișnuit) A face să se șteargă culoarea. Se îmbăia în întunecimea de pe pămînt și în zarea nehotărîtă ce, revărsîndu-se, spălăcea un petec de cer. MACEDONSKI. O. III 47.

A SE SPĂLĂCÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-și pierde culoarea inițială sub acțiunea unor factori externi; a se șterge; a se decolora. 2) fig. (mai ales despre ochi) A deveni inexpresivi. /a spăla + suf. ~ăci

A SPĂLĂCÍ ~ésc tranz. rar A face să se spălăcească. /a spăla + suf. ~ăci

spălăcì v. a ieși la spălat, a-și pierde coloarea.

spălăcésc (mă) v. refl. (d. spăl cu sufixu din mă bălăcesc). Ĭes la spălat, mă descolorez. Fig. Iron. Îmĭ ĭau o aparență vrednică de milă: rău te-aĭ spălăcit, măĭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!spălăcí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spălăcéște, imperf. 3 sg. se spălăceá; conj. prez. 3 să se spălăceáscă

spălăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spălăcésc, imperf. 3 sg. spălăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. spălăceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPĂLĂCÍT adj. 1. decolorat, șters, (reg.) spălat, spălătocit, spălătuit, (fig.) ieșit. (Un material ~.) 2. șters, (livr.) tern, (reg.) stricat. (Culoare ~.) 3. pal, palid, slab, stins, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) 4. inexpresiv, neexpresiv, searbăd, șters. (O față ~.)

SPĂLĂCIT adj. 1. decolorat, șters, (reg.) spălat, spălătocit, spălătuit. (Un material ~.) 2. șters, (livr.) tern, (reg.) stricat. (Culoare ~.) 3. pal, palid, slab, stins, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) 4. inexpresiv, neexpresiv, searbăd, șters. (O față ~.)

Spălăcit ≠ aprins, expresiv, țipător, viu

SPĂLĂCÍ vb. a se decolora, a ieși, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Țesătura s-a ~ la spălat.)

arată toate definițiile

Intrare: spălăcit
spălăcit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spălăcit
  • spălăcitul
  • spălăcitu‑
  • spălăci
  • spălăcita
plural
  • spălăciți
  • spălăciții
  • spălăcite
  • spălăcitele
genitiv-dativ singular
  • spălăcit
  • spălăcitului
  • spălăcite
  • spălăcitei
plural
  • spălăciți
  • spălăciților
  • spălăcite
  • spălăcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: spălăci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spălăci
  • spălăcire
  • spălăcit
  • spălăcitu‑
  • spălăcind
  • spălăcindu‑
singular plural
  • spălăcește
  • spălăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spălăcesc
(să)
  • spălăcesc
  • spălăceam
  • spălăcii
  • spălăcisem
a II-a (tu)
  • spălăcești
(să)
  • spălăcești
  • spălăceai
  • spălăciși
  • spălăciseși
a III-a (el, ea)
  • spălăcește
(să)
  • spălăcească
  • spălăcea
  • spălăci
  • spălăcise
plural I (noi)
  • spălăcim
(să)
  • spălăcim
  • spălăceam
  • spălăcirăm
  • spălăciserăm
  • spălăcisem
a II-a (voi)
  • spălăciți
(să)
  • spălăciți
  • spălăceați
  • spălăcirăți
  • spălăciserăți
  • spălăciseți
a III-a (ei, ele)
  • spălăcesc
(să)
  • spălăcească
  • spălăceau
  • spălăci
  • spălăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spălăcit

  • 1. Care este lipsit de culori vii, ale cărui culori s-au șters.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: decolorat antonime: aprins (adj.) țipător attach_file 3 exemple
    exemple
    • Vameșul englez... cu ochii... spălăciți călcă apăsat. BART, S. M. 97.
      surse: DLRLC
    • Stau în neclintire, de jur împrejur, dealuri nesfîrșite ce-și lungesc coama netedă, ca un volan negru, pe cenușiul spălăcit al bolții fără lumini. VLAHUȚĂ, N. 179.
      surse: DLRLC
    • La lumina spălăcită a becului... chipul camaradului seamănă cu icoana unui martir. CARAGIALE, O. II 239.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Giupîne, ești spălăcit și sarbăd, parc-ai ieșit acu din mormînt. ALECSANDRI, T. 1616.
        surse: DLRLC
      • (și) substantivat Tăcu, o apucă de bărbie, apoi, netezind-o pe frunte, îngînă cu glas trăgănat: N-ai grijă; nu te dau eu nici pe zece spălăcite de-acelea. DUNĂREANU, CH. 112.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Lipsit de expresie, de vioiciune.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ofilit antonime: expresiv viu (adj.) attach_file 2 exemple
        exemple
        • Și-a ales mireasă din cătun... O fetișcană spălăcită, pistruiată, cu coade lungi, galbene. STANCU, D. 75.
          surse: DLRLC
        • figurat Condeiul meu cel smead, molatic, searbăd și spălăcit. ODOBESCU, S. III 159.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi spălăci
    surse: DEX '09 DEX '98

spălăci

  • 1. A-și pierde culoarea inițială, a deveni mai șters, a se decolora (la spălat sau la soare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: decolora attach_file 2 exemple
    exemple
    • La marginea satului te întîmpină din stînga o cruce strîmbă pe care e răstignit un Hristos cu fața spălăcită de ploi. REBREANU, I. 9.
      surse: DLRLC
    • figurat Totul era bătrîn, totul era trecut în copilul acela; gura i se îngurzise, ochii i se spălăciseră. CAMILAR, N. II 368.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat neobișnuit A face să se șteargă culoarea.
      exemple
      • Se îmbăia în întunecimea de pe pămînt și în zarea nehotărîtă ce, revărsîndu-se, spălăcea un petec de cer. MACEDONSKI. O. III 47.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • spăla
    surse: DEX '98 DEX '09