sozie sf vz sosie

sosie sf [At: GALACTION, O. A. II, 339 / V: sozie / Pl: ~ii / E: fr sosie] (Liv) Persoană care seamănă perfect cu altcineva, fără a putea fi deosebite.

șozie sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ii / E: șod + -ie] (Trs) 1-6 Șozenie (1-6).

SOSIE s.f. (Liv.) Persoană care seamănă perfect cu alta. [Gen. -iei. / < fr. sosie, cf. Sosia – sclav al lui Amfitrion în piesele lui Plaut și Molière].

SOSIE s. f. persoană care seamănă perfect cu alta. (< fr. sosie)

SOSIE ~i f. Persoană care seamănă perfect cu alta. [G.-D. sosiei; Sil. -si-e] /<fr. sosie

sosie s. f., art. sosia, g.-d. art. sosiei; pl. sosii, art. sosiile (desp. -si-i-)

*sosie s. f., art. sosia, g.-d. art. sosiei; pl. sosii, art. sosiile

sosie s. f., pl. sosii

ȘOZIE s. v. ghidușie, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie.

șozie s. v. GHIDUȘIE. GLUMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE.

ȘOZIE s.f. (Ban., Trans. SV) Vorbă ori faptă caraghioasă. Shodzie. Facetiae. Stultilia. AC, 370. Ce iaste păcatul din șozie? PP, 87^v. Cînd din glumă minte au din șozie, au care-i spre vrun folos. PP, 87^v. Etimologie: șod + suf. -ie. Vezi și șod, șozi. Cf. m a s c a r a (1), m î n i e c i t u r ă, p e l i v ă n i e, ș a g ă, ș e g a n i e, t ă m ă ș a g, t ă m ă ș e a l ă.