șozie sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ii / E: șod + -ie] (Trs) 1-6 Șozenie (1-6).

ȘOZIE s.f. (Ban., Trans. SV) Vorbă ori faptă caraghioasă. Shodzie. Facetiae. Stultilia. AC, 370. Ce iaste păcatul din șozie? PP, 87^v. Cînd din glumă minte au din șozie, au care-i spre vrun folos. PP, 87^v. Etimologie: șod + suf. -ie. Vezi și șod, șozi. Cf. m a s c a r a (1), m î n i e c i t u r ă, p e l i v ă n i e, ș a g ă, ș e g a n i e, t ă m ă ș a g, t ă m ă ș e a l ă.

ȘOZIE s. v. ghidușie, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie.

șozie s. v. GHIDUȘIE. GLUMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE.