3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORTÁT s. n. Sortare. – V. sorta.

SORTÁT s. n. Sortare. – V. sorta.

sortat2, ~ă a [At: FLACĂRA, 1969, nr. 4, 7 / Pl: ~ați, ~e / E: sorta2] (D. materiale, produse, obiecte, plante etc.) Repartizat pe sorturi2 Si: clasat2 (1), selectat, selecționat, separat, triat.

sortat1 sns [At: DL / E: sorta2] Sortare.

SORTÁ, sortez, vb. I. Tranz. A alege, a aranja, a repartiza mărfuri, produse, materiale pe categorii, după calitate, dimensiuni, compoziție etc.; a împărți, a aranja pe sorturi. – Din germ. sortieren.

SORTÁ, sortez, vb. I. Tranz. A alege, a aranja, a repartiza mărfuri, produse, materiale pe categorii, după calitate, dimensiuni, compoziție etc.; a împărți, a aranja pe sorturi. – Din germ. sortieren.

sorta2 vt [At: ALEXI, W. / V: ~ti, (reg) solta / Pzi: ~tez / E: sort cf ger sortieren] A repartiza pe sorturi2 materiale, produse, obiecte, plante etc. Si: a clasa (1), a selecta, a selecționa, a separa, a tria1, (reg) a soltări (1).

SORTÁ2, sortez, vb. I. Tranz. A alege, a aranja, a repartiza (mărfuri) pe sorturi, după calitate, culoare, dimensiuni etc.; a împărți, a aranja pe sorturi.

SORTÁ vb. I. tr. A separa, a aranja, a repartiza (un material etc.) pe sorturi (potrivit calității, dimensiunilor etc.). [Cf. germ. sortieren, it. sortire].

SORTÁ vb. tr. a separa, a repartiza pe sorturi. (< germ. sortieren)

A SORTÁ ~éz tranz. (materiale, produse etc.) A repartiza pe sorturi. /<germ. sortieren


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sortá (a ~) vb., ind. prez. 3 sorteáză

sortá vb., ind. prez. 1 sg. sortéz, 3 sg. și pl. sorteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SORTAT s. alegere, ales, selectare, selectat, selecție, selecționare, selecționat, sortare, triat, triere. (~ semințelor.)

SORTAT adj. ales, fin, selectat, selecționat, superior, triat. (Vinuri ~.)

arată toate definițiile

Intrare: sortat (adj.)
sortat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sortat
  • sortatul
  • sortatu‑
  • sorta
  • sortata
plural
  • sortați
  • sortații
  • sortate
  • sortatele
genitiv-dativ singular
  • sortat
  • sortatului
  • sortate
  • sortatei
plural
  • sortați
  • sortaților
  • sortate
  • sortatelor
vocativ singular
plural
Intrare: sortat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sortat
  • sortatul
  • sortatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sortat
  • sortatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: sorta (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sorta
  • sortare
  • sortat
  • sortatu‑
  • sortând
  • sortându‑
singular plural
  • sortea
  • sortați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sortez
(să)
  • sortez
  • sortam
  • sortai
  • sortasem
a II-a (tu)
  • sortezi
(să)
  • sortezi
  • sortai
  • sortași
  • sortaseși
a III-a (el, ea)
  • sortea
(să)
  • sorteze
  • sorta
  • sortă
  • sortase
plural I (noi)
  • sortăm
(să)
  • sortăm
  • sortam
  • sortarăm
  • sortaserăm
  • sortasem
a II-a (voi)
  • sortați
(să)
  • sortați
  • sortați
  • sortarăți
  • sortaserăți
  • sortaseți
a III-a (ei, ele)
  • sortea
(să)
  • sorteze
  • sortau
  • sorta
  • sortaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sortat (adj.)

sortat (s.n.)

etimologie:

  • vezi sorta
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

sorta (vb.)

etimologie: