SĂPUN, (2) săpunuri, s. n. 1. Produs obținut prin saponificarea acizilor grași sau a grăsimilor cu soluții care conțin hidroxid de sodiu sau de potasiu, și care servește la spălarea corpului, a rufelor etc.; bucată din acest produs. 2. (La pl.) Sorturi din acest produs. ♦ Clăbuc din acest produs. ◊ Expr. A rade (pe cineva) fără săpun = a trata (pe cineva) fără menajamente, a critica. – Cf. lat. sapo, -onis, ngr. sapúni.

săpun [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~pon, sopon, sorpun, (reg) sapon, sap~, sorpon, (îvr) sopân / Pl: ~uri, (reg) ~e, ~ism / E: ml sapo, ~onis] 1-2 sm (Bucată dintr-un produs reprezentând o) sare a unui acid gras cu un metal (alcalin), produs prin saponificarea acizilor grași sau a grăsimilor cu soluții care conțin de obicei hidroxid de sodiu sau de potasiu și care servește la spălarea corpului, a rufelor, în diverse procedee tehnice și industriale. 3 sn (Reg; îe) A face (pe cineva) cu ~ și cu apă rece sau a trage (cuiva) un ~ A certa aspru (pe cineva). 4 sn (Reg; îe) A striga la ~ A striga tare. 5 sn Clăbuc de săpun (1-2). 6 (Lpl) Sorturi de săpun (1). 7 sn (Îs) ~ de pământ Argilă fină, de culoare vânătă, care bătută cu apă face spumă, folosită pentru îndepărtarea grăsimii de pe lâna prelucrată în industria textilă Si: argilă smectică. 8 sms (Bot; reg; șîc ~ul calului, ~ ul popii, floare de ~, sapon de flori, rădăcină de ~, ~ul păsăricii, saponul broaștii) Săpunariță (Saponaria officinalis).

SĂPUN, săpunuri, s. n. Produs obținut prin saponificarea acizilor grași sau a grăsimilor cu soluții care conțin hidroxid de sodiu sau de potasiu, și care servește la spălarea corpului, a rufelor etc.; bucată din acest produs. ♦ (La pl.) Sorturi din acest produs. ♦ Clăbuc din acest produs. ◊ Expr. A rade (pe cineva) fără săpun = a trata (pe cineva) fără menajamente, a critica. – Cf. lat. sapo, onis, ngr. sapúni.

SĂPUN, săpunuri, s. n. Produs obținut prin saponificarea acizilor grași sau a grăsimilor cu soluții care conțin hidroxid de sodiu sau de potasiu; bucată din acest produs, servind pentru a spăla corpul, hainele etc. [Zoe] s-a întors... la maldările de ciorapi și la cutiile cu săpunuri. C. PETRESCU, Î. II 226. [Zîna] îi dete un săpun și un pieptene și o perie, ca să-i fie de slujbă. ISPIRESCU, L. 128. ◊ (Cu aluzie la spînzurătoare; atestat în forma sopon) Noi gîndeam să-ți dăm sopon și frînghie. CREANGĂ, P. 330. ◊ Expr. A rade (pe cineva) fără săpun = a trata (pe cineva) fără menajamente, a critica. ♦ Sare metalică a unui acid gras. – Variantă: (Mold., Transilv.) sopon s. n.

SĂPUN ~uri n. Produs (solid, semilichid sau lichid) obținut din grăsimi și sodă caustică și folosit la spălat. ~ de rufe. ◊ A rade (pe cineva) fără ~ a supune (pe cineva) unei critici necruțătoare. /<lat. sapo, ~onis

săpun n. compozițiune din uleiu sau altă materie grasă și un alcali, servind la spălatul rufelor și la scosul petelor. [Macedo-rom. săpune = lat. SAPONEM].

săpún n., pl. urĭ (ngr. sapúni, d. it. sapone, lat. sápo, sáponis, pv. cat. sabo, fr. savon, sp. jabon, pg. sabâo; vsl. sapunŭ, alb. sîrb. bg. sapun, tc. sabun; ung. szappan. Cp. cu călțun). L.V. (săpun și sopun). Isop. Azĭ. Un amestec de seŭ, grăsime orĭ uleĭ vegetal topit la un loc cu sodă (săpun tare) saŭ cu potasă (săpun moale), lăsat să se sleĭască în forme și întrebuințat la spălat. Bucată (calup) de săpun: a cumpăra doŭă săpunurĭ. În Ban. Trans. săpon, în Mold. nord sopon (d. ung.). – Renumite fabricĭ de săpun sînt în Francia la Marsilia și’n România la Bucureștĭ și Galațĭ.

sapon² sn vz săpun

sapun sn vz săpun

săpon sn vz săpun

sopân sn vz săpun

sopon¹ sn [At: ALR SN I h 165/250 / Pl: ? / E: nct] (Trs) Piuliță.

sopon² sn vz săpun

sopun sn vz săpun

sorpon sn vz săpun

sorpun sn vz săpun

sopon n. Mold. săpun. [Ung. SZAPPAN].

sopón, V. săpun.

sopún, V. săpun.

săpun s. n., (bucăți; sorturi) pl. săpunuri

săpun s. n., (bucăți, sorturi) pl. săpunuri

săpun s. n., (bucăți, sorturi) pl. săpunuri

săpun

săpun, -nuri.

săpun (săpunuri), s. n. – Produs obținut prin saponificarea acizilor grași sau a grăsimilor. – Var. Mold., Banat săpon. Mr. săpune, megl. săpun, istr. sapun. Lat. sapōnem, direct (Pușcariu 1515; REW 7589), sau prin sl. sapunŭ (Densusianu, Rom., XXXIII, 235), ngr. σαποῦνι (Candrea) sau it. sapone (Tiktin). Der. directă este probabilă, judecînd observațiile, nu întru totul sigure, ale lui Tiktin și Graur, BL, V, 112; natural că prezența cuvîntului în toate idiomurile îngreunează diferențierea proveniențelor distincte (istr. este totuși din sb., cr., slov. sapun; var. reprezintă mag. szoppan, cf. Gáldi, Dict., 160). Domaschke 127 soluționa dificultățile afirmînd că este vorba de un cuvînt „balcanic”. Originea rom. a bg. sapun (Capidan, Raporturile, 211) nu pare evidentă. Der. săpunar, s. m. (producător și vînzător de săpun); săpunărie, s. f. (fabrică sau atelier de săpun); săpunărit, s. n. (impozit pe fabricile și pe comerțul cu săpun la începuturile sec. XIX); săpuni, vb. (a da cu săpun); săpuneală, s. f. (săpunire, clăbuc; dojană, ceartă); săpunel (var. săpunariță), s. n. (ciulin, văcăriță, Saponaria officinalis); săpunel, s. n. (supozitor); săpunit, s. n. (săpunire); săpunos, adj. (păstos, care are consistența săpunului); săpungiu, s. m. (înv., săpunar). – Der. neol. saponifica, vb., din fr. saponifier.

SĂPÚN (lat. sapo, saponis) s. n. Sare a unui acid gras, cu metale sau amine, rezultată în urma procesului de saponificare. Săpunurile sunt caracterizate prin faptul că soluțiile lor în apă sau în solvenți organici au proprietăți coloidale. S. menajer (de rufe sau de toaletă) solubil în apă, se obține prin tratarea grăsimilor sau a acizilor grași cu hidroxid de sodiu sau de potasiu, la care se adaugă unele ingrediente (coloranți, parfumuri etc.). S. altor metale decât sodiul și potasiul (ex. litiu, calciu, aluminiu, zinc etc.) sunt insolubile în apă și se utilizează la fabricarea unsorilor consistente, ca adaosuri la prelucrarea unor materiale plastice etc. ◊ S. medicinal = s. preparat din uleiuri vegetale și hidroxid de sodiu sau de potasiu, utilizat în prepararea pilulelor laxative, a supozitoarelor, în dermatologie etc.

a rade (pe cineva) fără săpun expr. (iron.) a critica aspru (pe cineva).

SĂPUN s. v. ciuin, clăbuc, odagaci, săpunariță, spumă.

săpun s. v. CIUIN. CLĂBUC. ODAGACI. SĂPUNARIȚĂ. SPUMĂ.