sorcovă [At: I. GOLESCU, C. / V: ~cuvă, ~roc~ / Pl: ~ve / E: pvb sorcovi] 1 Rămurică împodobită cu flori artificiale de diferite culori cu care umblă copiii în dimineața zilei de Anul Nou, urând, în versuri speciale, mulți ani, sănătate și noroc rudelor și cunoscuților. 2-3 (Îljv) Ca o ~ (Care este) împopoțonat. 4 (Îe) A merge sau a umbla, a se duce cu ~ A merge la sorcovit (1). 5 (Gmț; îae) A umbla fără rost Si: a hoinări.

SORCOVĂ, sorcove, s. f. Rămurică sau bețișor împodobit cu flori artificiale de diferite culori, cu care umblă copiii, în dimineața zilei de anul nou, urînd sănătate cunoscuților. Pe înserate, mama intră cu două sorcove. DELAVRANCEA, H. T. 284. Mamă, mie mi-e frig cînd stau în casă... mai bine ar fi să mă duc cu sorcova. id. S. 185. Sorcova, Vesela, Peste vară, Primăvară Să-nfloriți, Să mărgăriți, Ca un măr, Ca un păr, Ca un fir de trandafir. TEODORESCU, P. P. 159. ◊ Expr. A fi ca o sorcovă = a fi prea împopoțonat.

SORCOVĂ ~e f. 1) rar Vargă mică împodobită cu flori artificiale cu care umblă copiii la urat, în dimineața zilei de Anul Nou. 2) Ansamblu de urături pe care le declamă copiii cu această ocazie. /v. a sorcovi

sorcovă f. rămurică îmbrăcată cu flori de hârtie diferit colorate cu care umblă în ziua de Anul-nou copiii dela 6-10 ani, rostind o scurtă felicitare. [Tras din slav. SOROKŬ, patruzeci: recitativul sorcovei se compune din 40 de grupuri silabice corespunzând celor 40 atingeri cu sorcova].

sórcovă f. pl. e (bg. survaki, Anu Noŭ, surovica, ramură verde, d. surov, surva, verde). Sud. Ramură saŭ bucată de lemn ramificat ornat cu hîrtiĭ colorate cu care băiețiĭ, la Anu Noŭ, te ating recitind niște versurĭ și urîndu-țĭ sănătate: Sorcova vesela, să trăițĭ, să’nflorițĭ ș. a. Fig. Iron. Femeĭe împopoțonată, brezaĭe: Cine-ĭ sorcova asta? – În Trans. pizără. V. buhaĭ.

sorcuvă sf vz sorcovă

sorocovă sf vz sorcovă

sorcovă s. f., g.-d. art. sorcovei; pl. sorcove

sorcovă s. f., g.-d. art. sorcovei; pl. sorcove

sorcovă s. f., g.-d. art. sorcovei; pl. sorcove

sorcovă, sorcove s. f. 1. persoană îmbrăcată cu haine în culori țipătoare. 2. (friz.) măturică de scuturat hainele clientului.

dus de-acasă / cu sorcova expr. nebun, țicnit.

plecat cu sorcova / de-acasă expr. nebun, cu mințile rătăcite.

sórcovă, sorcove, s.f. Ramură împodobită cu flori artificiale: „Sorcova îi on buchețăl din flori, cum ar fi busuioc și verdeață. Când să bagă în casă, [colindătorii] lovesc ușor cu buchețelu' acela gazda și zâc poezia: Sorcova vesela, / Anu care vine / Cu zile senine, / Ploi la timp, / Noroc la plug, / Sănătate din belșug. / Pă la tăte mesăle / Numa inimi vesăle. Gazda le mulțumește și le dă bani și nuci” (Bilțiu, 2009: 134). – Probabil der. regr. din sorcovi „a ura cu sorcova” (DEX).