2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORBÍTĂ s. f. Constituent structural moale și maleabil al oțelului tratat termic. – Din fr. sorbite, germ. Sorbit.

SORBÍTĂ s. f. Constituent structural moale și maleabil al oțelului tratat termic. – Din fr. sorbite, germ. Sorbit.

SORBÍTĂ s.f. (Tehn.) Constituent structural al oțelurilor călite și revenite. [Var. sorbit s.n. / < fr. sorbite].

SORBÍTĂ s. f. 1. constituent structural al oțelurilor călite și revenite. 2. polialcool care se găsește în unele fructe, folosit la prepararea sorbozei. (< fr. sorbite, germ. Sorbit)

SORBÍT s. n. Sorbire. – V. sorbi.

SORBÍT s. n. Sorbire. – V. sorbi.

SORBÍT s. n. (Rar) Sorbitură. Gruia vadra o prindea Și dintr-un sorbit o bea. POP.

SORBÍT s.n. v. sorbită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sorbítă (constituent al oțelului, polialcool) s. f., g.-d. art. sorbítei

sorbítă (constituent al oțelului; alcool) s. f.

sorbít (substanță absorbită) s. n., pl. sorbíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SORBÍT s. v. sorbitură.

SORBIT s. sorbire, sorbitură, (reg.) sorbeală. (Dintr-un ~.)

Intrare: sorbită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorbi
  • sorbita
plural
genitiv-dativ singular
  • sorbite
  • sorbitei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: sorbit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorbit
  • sorbitul
  • sorbitu‑
  • sorbi
  • sorbita
plural
  • sorbiți
  • sorbiții
  • sorbite
  • sorbitele
genitiv-dativ singular
  • sorbit
  • sorbitului
  • sorbite
  • sorbitei
plural
  • sorbiți
  • sorbiților
  • sorbite
  • sorbitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)