dexonline

info

2 intrări

9 definiții

Explicative DEX

SORBITĂ s. f. Constituent structural moale și maleabil al oțelului tratat termic. – Din fr. sorbite, germ. Sorbit.

sorbită sf [At: LTR² / Pl: ~te / E: fr sorbite] Constituent moale și maleabil, cu aspect granular fin, al oțelurilor supuse tratamentului de călire și revenire.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

SORBITĂ s.f. (Tehn.) Constituent structural al oțelurilor călite și revenite. [Var. sorbit s.n. / < fr. sorbite].

SORBITĂ s. f. 1. constituent structural al oțelurilor călite și revenite. 2. polialcool care se găsește în unele fructe, folosit la prepararea sorbozei. (< fr. sorbite, germ. Sorbit)

SORBI, sorb, vb. IV. Tranz. 1. A bea ceva trăgând în gură puțin câte puțin, cu buzele strânse (și cu zgomot). ♦ A bea repede și cu lăcomie, dintr-o singură înghițitură (golind vasul). ◊ Expr. A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune: a) când cineva se uită cu mare dragoste la altcineva; b) când cineva își manifestă antipatia față de altcineva. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva sau ceva. 2. A înghiți. ♦ Fig. A preocupa, a captiva. 3. A trage în piept (cu nesaț), a inspira adânc (aer, vânt, miresme). – Lat. *sorbire (= sorbere).

SORBIT s.n. v. sorbită.

Ortografice DOOM

sorbită (constituent al oțelului, polialcool) s. f., g.-d. art. sorbitei

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

sorbită (constituent al oțelului, polialcool) s. f., g.-d. art. sorbitei

sorbită (constituent al oțelului; alcool) s. f.

Intrare: sorbită

sorbită substantiv feminin (numai) singular

substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	sorbită	sorbita
nominativ-acuzativ	plural	—	—
genitiv-dativ	singular	sorbite	sorbitei
genitiv-dativ	plural	—	—
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

sorbit² (s.n.) substantiv neutru (numai) singular

substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	sorbit	sorbitul sorbitu‑
nominativ-acuzativ	plural	—	—
genitiv-dativ	singular	sorbit	sorbitului
genitiv-dativ	plural	—	—
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

Intrare: sorbit (part.)

sorbit¹ (part.)

participiu (PT2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
participiu (PT2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	sorbit	sorbitul sorbitu‑	sorbită	sorbita
nominativ-acuzativ	plural	sorbiți	sorbiții	sorbite	sorbitele
genitiv-dativ	singular	sorbit	sorbitului	sorbite	sorbitei
genitiv-dativ	plural	sorbiți	sorbiților	sorbite	sorbitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

sorbităsubstantiv feminin

1. Constituent structural moale și maleabil al oțelului tratat termic. DEX '09 DEX '98 DN
2. Polialcool care se găsește în unele fructe, folosit la prepararea sorbozei. MDN '00

etimologie:

limba franceză sorbite DEX '09 DEX '98 DN
limba germană Sorbit DEX '09 DEX '98 MDN '00

sorbi, sorbverb

1. A bea ceva trăgând în gură puțin câte puțin, cu buzele strânse (și cu zgomot). DEX '09 DLRLC

sinonime: bea
- format_quote Și-a turnat în cele din urmă și lui însuși și m-a îndemnat și pe mine să sorb numai o picătură. SADOVEANU, N. F. 15. DLRLC
- format_quote Într-un salon, o mulțime de femei și de bărbați sorb ceaiul aromat. GÎRLEANU, L. 44. DLRLC
- format_quote Îmi luai locul... în colțul canapelei și liniștit, îmi sorbeam cafeaua și îmi fumam țigara. HOGAȘ, M. N. 39. DLRLC
- format_quote Ca niciodată soarbe din cafea mai alene. BASSARABESCU, S. N. 13. DLRLC
- 1.1. A bea repede și cu lăcomie, dintr-o singură înghițitură (golind vasul). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  - format_quote Boierul... sorbi cu ochii închiși paharul mare de vin. SADOVEANU, O. VII 156. DLRLC
  - format_quote Sorbeau la vin parcă s-ar fi bătut zece nebuni la gura lor. POPESCU, B. II 51. DLRLC
  - format_quote A sorbit cupa pînă la picătura din fund. CARAGIALE, O. III 74. DLRLC
  - format_quote Setilă sorbea apa de prin bălți și iazuri. CREANGĂ, P. 247. DLRLC
  - format_quote figurat Sărutări fără de număr el îi soarbe de pe gură. EMINESCU, O. I 104. DLRLC
  - format_quote figurat Cu gîndul, ea soarbe poate o eternitate de fericiri. ODOBESCU, S. III 36. DLRLC
  - chat_bubble A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune când cineva se uită cu mare dragoste la altcineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    - format_quote Pot să zic fără păcat că eram frumușică în pelinci, de-ți venea să mă sorbi într-o lingură de apă. GANE, N. II 162. DLRLC
    - format_quote Și așa de... drăgălașă mai rar, încît s-o sorbi într-un pahar cu apă. ISPIRESCU, L. 352. DLRLC
  - chat_bubble A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune când cineva își manifestă antipatia față de altcineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    - format_quote Supăratu-s-a nevasta pe zmeu, de să-l fi putut, l-ar fi sorbit într-o lingură de apă. BOTA, P. 85. DLRLC
    - format_quote Îl pizmuiesc și, numai dacă ar putea, l-ar sorbi într-o lingură de apă. MARIAN, O. I 308. DLRLC
  - chat_bubble A sorbi (pe cineva) cu ochii (din ochi sau cu privirea). DLRLC
  - chat_bubble A sorbi credință. DLRLC
  - chat_bubble A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    - format_quote [Herdelea] rupse plicul și sorbi cu înfrigurare cele șase pagini de scris mărunt. REBREANU, R. I 31. DLRLC
    - format_quote Așa cum era Pangrati, dar ne era drag și sorbeam lecțiile lui. HOGAȘ, H. 69. DLRLC
    - format_quote În ochii tînărului se vedea dorința sinceră de a auzi, de a sorbi cuvintele lui Dan. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. DLRLC
2. Absorbi, suge, înghiți. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: absorbi suge înghiți
- format_quote Bătrîna cu broboadă cernită a dispărut, parcă ar fi sorbit-o umbra chiliei deschise. SADOVEANU, N. P. 45. DLRLC
- format_quote Apa se repezi năprasnic să-l soarbă, și mai multe nu. DELAVRANCEA, la CADE. DLRLC
- format_quote Dunărea... soarbe 120 de rîuri. VLAHUȚĂ, la CADE. DLRLC
- format_quote poetic Curînd desimea codrilor ne sorbi în adîncurile sale nestrăbătute. HOGAȘ, M. N. 205. DLRLC
- format_quote poetic [Soarele] în curînd... apare pe orizontul aurit, Sorbind roua dimineții de pe cîmpul înverzit. ALECSANDRI, P. A. 120. DLRLC
- format_quote figurat Ochii? Cîte dulci imagini au sorbit a lor lumine. EMINESCU, O. IV 45. DLRLC
- format_quote figurat Holera la el sărea... Gură pe gură punea, Buze pe buze lipea, Zilele i le sorbea. ALECSANDRI, P. P. 39. DLRLC
- 2.1. figurat Captiva, preocupa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  
  sinonime: captiva preocupa
  - format_quote Atît de mult basmele și visele-mi sorbeau viața, încît chiar lăcomia copilărească dispăruse; ba uneori trebuia cu d-a sila să mă puie la masă. DELAVRANCEA, T. 20. DLRLC
3. A trage în piept (cu nesaț), a inspira adânc (aer, vânt, miresme). DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: inspira
- format_quote Fata... sorbea, cu capu-nălțat și cu nările tremurătoare, mireasma văii. SADOVEANU, O. VII 58. DLRLC
- format_quote De-aș putea să sorb aerul Moldovei cu patima cu care-l sorbii la întîia zi, după 22 de ani de pribegie. DELAVRANCEA, O. II 183. DLRLC
- format_quote Am sorbit din adînc vîntul rece. CARAGIALE, P. 38. DLRLC
- format_quote figurat Învață-mă să rîd cu tine-n soare, Să-i sorb lumina caldă. TOPÎRCEANU, B. 86. DLRLC
- format_quote figurat O, steaua mea, alungă norii, Să-ți sorb clipirile senine, Să trec prin furia vîltorii Cu ochii țintă către tine. CERNA, P. 24. DLRLC
- format_quote Mă du departe, mai departe! La munți cu fruntea de zăpadă, Să sorb din freamătul pădurii ș-al ierburilor din livadă. GOGA, C. P. 11. DLRLC

etimologie:

limba latină *sorbire (= sorbere) DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.